Pierdere de timp…

Postare pe Facebook. Un bărbat care cerșește, cu un carton în față și cu un cățel lângă el. Sub poză, o explicație: „Piața Romană, sens spre Piața Unirii. Cum putem ajuta animăluțul? Pare bolnav și stă în frig și curent…” Casc ochii cât cepele, citesc din nou să mă conving că văd bine: „cum putem ajuta animăluțul?” Deci citisem bine: era vorba de bietul cățel care „pare bolnav și stă în frig și curent”, nicidecum bărbatul care cerșea. Bag seama, acestuia îi era bine, poate chiar fericit că ajunsese să cerșească un bănuț. Sau, mai mult de atât, putea să moară!

Mă cutremur, mai cu seamă că autoarea postării a simțit nevoia să pună la punct lucrurile: „cei mai mulți oameni nu trebuie ajutați pentru că eu consider că NU merită”. Da’ de unde știi, cocoană, că unii oameni nu trebuie ajutați pentru că nu merită? De unde știi cum a ajuns acest bărbat într-o astfel de situație? Îi cunoști povestea sau o spui doar așa, să te afli în treabă? Ori ești reprezentanta vreunuia dintre ONG-urile care au umplut țara cu padocuri în care mor câinii și simți nevoia să te bagi în seamă? Îți înțeleg dragostea față de cățelușii cu părul creț, pisicuțele, viezurii și alte animăluțe care stau în frig, ploaie și vânt, dar cum rămâne cu vorbele Mântuitorului care ne îndeamnă. „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți?”

Și eu am avut cățel și am plâns când a murit în ziua de Crăciun, dar niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap să spun așa ceva. Nefiresc și aberant. Absurd. Omul este om, animalul este animal. Să te ferească Dumnezeu să pleci la război cu astfel de oameni sau să cazi în drum și să ai nevoie de ajutorul lor, că nu-l vei primi, doar pe considerentul că unii oameni nu merită acest lucru. Și mai zic ceva, ne putem ruga în fiecare zi la Sfânta Cuvioasă Parascheva, la Sfinții Andrei, Ioan Botezătorul și Dumitru, la Apostolii Petru și Pavel, Mihail și Gavril, că tot degeaba o facem. E doar pierdere de timp…

• Tweet
• Pin It