Viața profesională este una plină de satisfacții pentru omul modern, dar, în același timp, la serviciu lucrurile sunt departe de a fi roz întotdeauna. Maria Ionescu, psiholog principal și supervizor profesional în psihologia muncii, psihologia organizațională, psihologia transporturilor și siguranță națională în cadrul Clinicii Medici’s Timișoara ne învață cum să ieșim din impas când apar provocări la job.
Pentru început, trebuie să înțelegem că o organizație este o structură creată de indivizi, pentru a ajunge la un scop comun. Dacă ținem cont de regulile și sfaturile specialiștilor pentru o bună conviețuire, colectivul de la serviciu poate deveni a doua familie. În caz contrar, riscă să devină un rău necesar și e păcat, având în vedere câte ore pe săptămână ne petrecem la locul de muncă. Un parametru important în trăinicia relațiilor de la serviciu este încredere reciprocă dintre membrii colectivului. Aceasta poate fi deteriorată de lipsă de amabilitate, de respect, de considerație. Psihologii recomandă ca, exact precum într-o căsnicie, partenerii să facă eforturi permanente pentru a menținea încrederea la nivel optim.
Lucrurile sunt mai ușor de înțeles dacă ne gândim cât de mult afectează tensiunile dintr-un palier al vieții și celelalte aspecte. O situație tensionată sau o perioadă presantă la locul de muncă pot face ca un părinte să reacționeze tensionat la nevoile copilului său adolescent. Viceversa, problemele de acasă se pot repercuta negativ în randamentul sau în dispoziția pe care o avem la serviciu. „Dacă investiţiile sunt însă autentice şi continue, ele se vor acumula încetul cu încetul. Balanţa se va reechilibra.
Nu uitaţi: soluţiile rapide și miraculoase nu sunt soluţii! A repara o relaţie cere timp. Dacă indiferența aparentă sau ingratitudinea vă impacientează, s-ar putea să năruiţi tot ceea ce aţi edificat. E foarte greu să nu-ţi pierzi răbdarea”, spune Maria Ionescu.
Cele patru reguli de aur, în familie și la serviciu
Specialista Medici’s recomandă mereu să avem o dorință de a înțelege modul în care celălalt vede lucrurile. „A căuta să înţelegi – în adevăratul sens al cuvântului – pe cei din jur, este probabil cea mai importantă misiune a vieții noastre. În funcţie de locul pe care o persoană îl ocupă în viaţa noastră, ceea ce este important pentru ea trebuie să aibă şi pentru noi, aceeaşi importanţă. De pildă, dacă lucrăm la un proiect urgent, când copilul nostru de 6 ani ne întrerupe cu o banalitate, dar care pentru el înseamnă foarte mult, este bine să ne modificăm agenda şi să-l ascultăm!”, spune psihologul.
Este foarte important să nu neglijăm importanța unor mici detalii, precum un cuvânt sau tonul cu care răspundem celorlalți. „Diavolul (și nu numai) stă în detalii. Micile atenţii, gesturile mărunte de curtoazie, de tandreţe, au nespus de mare importanţă, pe cât de dezagreabile sunt impresiile lăsate de un gest nerăbdător, de o replică tăioasă. Într-o relaţie, atât la job cât şi acasă, lucrurile mărunte sunt lucruri majore. În activitatea noastră profesională și în viața de zi cu zi am văzut beneficiile unui zâmbet, un «mulțumesc» spus la timp. Comunicând mult ne dăm seama cât de fragezi, cât de sensibili sunt oamenii în adâncul lor! Nici vârsta și nici experienţa de viaţă nu au vreo importanţă. Înăuntrul nostru, sub aparenţele cele mai dure şi nesimţitoare, se ascund sentimente delicate, tandreţe şi multe emoţii”, explică Maria Ionescu.
Încrederea într-un colectiv e legată strâns de respectarea promisiunilor. „Respectarea unui angajament sau a unei promisiuni este resimţită ca o investiţie afectivă majoră. Ca părinte nu faceți promisiuni pe care nu le puteți ţine. Nici ca angajat/angajator. De aceea promisiunile se fac cu grijă, în cunoștință de toate circumstanţele imprevizibile care pot duce la neîndeplinirea acestora. Totuşi, în ciuda eforturilor noastre, se întâmplă să intervină situaţii neaşteptate, în care ar fi nerecomandabil sau chiar imposibil, de a ne ţine făgăduielile. Acestor momente trebuie să le acordăm importanţa cuvenită, prin comunicare și sinceritate”, consideră psihologul Medici’s.
Nu în ultimul rând, când greșim, scuzele sunt foarte importante. „Atunci când greșim trebuie să ne cerem scuze, dar nu formal, ci în modul cel mai sincer cu putinţă. Un cuvânt sincer și din toată inima necesită forță de caracter, stăpânire de sine: «Am greşit», «M-am purtat urât», «Am fost lipsit de respect», «Vă rog să mă iertaţi!». Persoanele lipsite de siguranţă interioară (cu un echilibru emoțional precar) nu sunt în stare s-o facă. Se simt vulnerabile. Au impresia că ar fi o dovadă de slăbiciune, o concesie: se tem ca ceilalţi să nu abuzeze de ei. În această situație trebuie să cerem ajutorul psihologului. A ne prezenta din timp la psiholog asigură evitarea multor probleme comportamentale, emoționale, care ne creează atâtea dificultăți pe termen mediu și lung, atât acasă, cât și la job”, a mai precizat Maria Ionescu.