Pasiunea nu cunoaște granițe: de la Tirana la Reșița pentru echipa de suflet

Pentru Adrian Birău, fotbalul nu este doar un sport, ci o moștenire de familie și o pasiune care i-a marcat întreaga viață.

A dovedit-o recent, prin participarea la Reșița la evenimentul dedicat aniversării a 100 de ani de fotbal în Valea Domanului – Centenarul Clubului Sportiv Muncitoresc. A venit tocmai din capitala Albaniei (acolo unde s-a stabilit în urmă cu câțiva ani), parcurgând alături de soția sa, peste 1.500 de km, doar pentru a fi prezent la un asemenea moment cu o profundă încărcătură emoțională.

Puțini suporteri ar face un astfel de drum pentru câteva ore petrecute alături de comunitatea iubitorilor de fotbal, pe stadion sau la evenimentele conexe. Însă pentru Adrian Birău distanța nu a reprezentat niciodată un obstacol atunci când a fost vorba despre fotbal și despre locurile de care îl leagă amintiri deosebite.

Legătura sa cu Reșița și cu fotbalul bănățean s-a construit firesc, asemenea unei plante care prinde rădăcini și înflorește odată cu trecerea timpului.

„Cum s-a născut relația dintre mine și Reșița? Ca o floare! Cu rădăcină, tulpină, inflorescențe și apoi semințe”, mărturisește interlocutorul nostru, folosind o comparație care descrie perfect felul în care pasiunea pentru sport s-a transmis din generație în generație.

Provine dintr-o familie în care fotbalul a fost mereu prezent. Unul dintre cele mai cunoscute nume este Vichentie Birău, cel care dă numele stadionului din Oțelu Roșu și care a fost verișorul părintelui său. Aurel Birău, tatăl și fratele acestuia, Ioan, au făcut parte din generația de fotbaliști ai anilor 1955-1956, perioadă în care au obținut rezultate importante pentru fotbalul local. Tradiția a fost continuată și de verișorul său, Emilian Birău, unul dintre reprezentanții generației 1970-1980 ai echipei Metalul Oțelu Roșu. Acesta a fost mai întâi jucător și căpitan al echipei, ulterior a devenit antrenor, contribuind la dezvoltarea fotbalului din zonă. Nici Adrian Birău nu a fost străin de terenul de joc. A practicat fotbalul până la nivel de juniori, însă la Râmnicu Vâlcea. Chiar dacă nu a evoluat pentru o echipă din vestul țării, rădăcinile sale au rămas puternic legate de această regiune și de tradiția fotbalistică a familiei.

„Eu însumi am jucat fotbal, până la nivel de juniori la Râmnicu Vâlcea, deci niciodată în Banat, deși originile mele sunt aici. Am locuit în Galați și am crescut în Râmnicu-Vâlcea, familia fiind nevoită să urmeze provocările profesionale ale tatălui meu”

Bucureștean – devenit fan CSM Reșița

„Episodul iunie 1997, de fapt de acolo mi se trage, cu meciul decisiv pentru promovarea în Divizia A, a echipei CSM Reșița, atunci când a jucat cu Electroputere Craiova. A fost o împrejurare favorabilă pentru mine și tatăl meu alături de care m-am aventurat de la București la Craiova să vedem meciul. Nu aveam bilete, prima repriză am urmărit-o din afara stadionului, cățărați pe niște țevi. Însă la pauză, am abordat pe cineva din galeria reșițeană, explicând cum stă situația și, desigur, am fost primiți cu prietenie. Reușita promovării m-a determinat să îmi doresc să urmăresc echipa cât de mult pot. Atunci nu estimam cât de mult se va întinde plăcinta!”

Povestea continuă cu sosirea lui Adrian Birău cu trenul de la București la Reșița, pentru primul meci din sezonul competițional următor. „Am ajuns dimineața devreme, pe o ploaie rece, mocănească, zgribuliți, adăpostiți sub niște pelerine galbene. Am bâjbâit până să găsim stadionul, care era gol, meciul începând după-amiaza. Întâmplarea a făcut să întâlnim un om de ordine, care, mirat de situația noastră i-a povestit despre noi, fanii veniți tocmai de la București, președintelui Clubului, regretatul Marius Popescu.”

 Acela a fost momentul care a condus la o frumoasă prietenie cu conducerea Clubului și a produs un puternic atașament față de culorile roș-negre și o mai strânsă legătură cu galeria. „Am primit abonament permanent (pe care l-am plătit) pentru meciurile jucate acasă, pe stadionul din Valea Domanului. De aici a început viața de suporter adevărat, cu meciuri desfășurate la Reșița și în multe localități din țară. La vremea aceea aveam permis de călătorie gratuit cu trenul, eu fiind inginer constructor, specializarea căi ferate, drumuri și poduri, ceea ce mi-a facilitat deplasarea. Am ținut-o așa între 1997 și 2001, la un an după retrogradare, adică am văzut toate meciurile din campionat și din Cupa României, după care am rărit-o până în 2005. Din 2011 m-am stabilit în Albania, la Tirana.”

Astăzi, Adrian Birău continuă să trăiască fotbalul cu aceeași intensitate, însă din postura de susținător de la distanță și de promotor al valorilor sportive. Decizia de a reveni la Reșița pentru evenimentele aniversare a fost luată cu bucurie, împărtășită și de soția sa de origine albaneză. „Noi suntem persoane active, soția mea este expert de mediu, lucrează la una dintre cele mai mari companii de construcții și este singura persoană cu această specializare din Albania, inclusă pe lista UE a experților de mediu, o profesionistă desăvârșită, greu de desprins de la job pe perioade mai lungi. Eu lucrez pentru o firmă suedeză care implementează proiecte de îmbunătățire a infrastructurii turistice în zone de litoral.”

Fotbalul, eterna poveste…

„Eu sunt onorat să fiu parte din galerie. O sa spuneți, ce mare scofală? Trăiesc cu nostalgia vremurilor când în galerie erau ingineri, medici, arhitecți, erau juriști, alături de alți pasionați…E vorba de muncă, de pasiune, de onoarea de a face parte din comunitatea suporterilor. Dacă ați observat am venit îmbrăcați în ton cu evenimentul, purtând eșarfe inscripționate cu Metaluꞌ, pe o parte și pe cealaltă cu Guardia ross-nera, așa cum se numea.”

Adrian Birău retrăiește cu nostalgie fiecare etapă a acestui drum. Unele amintiri îi aduc zâmbetul pe buze, altele încă îi trezesc emoții sau dor. Pentru el, fotbalul nu înseamnă doar cele 90 de minute ale unui meci, ci o parte din identitatea sa. Fiecare stadion, fiecare tribună și fiecare poveste legată de acest sport reprezintă o continuare firească a unei tradiții de familie care a început cu multe decenii în urmă și care continuă să trăiască prin generațiile ce au dus mai departe numele Birău. Iar călătoria de câteva mii de kilometri de la Tirana la Reșița nu a fost doar un gest de fidelitate față de o echipă, ci o întoarcere simbolică la rădăcini, la locul unde pasiunea pentru fotbal a prins viață și s-a transmis din tată în fiu.

Sursa foto: Georgian Popovici, prof Gheorghe Popovici

• Tweet
• Pin It