Parlamentul i-a băgat la speciali și pe jurnaliști

Ceea ce voi scrie în continuare este un pur exerciţiu de imaginaţie. Aşadar, au stat ei, politicienii, şi s-au gândit. Mă, noi îl plătim pe ziaristul ăla de la cutare, dar vine alt disperat şi ne măscăreşte. Îi dăm şi lu ăla, da apare altu, dă-i dreaq. Că sunt mulţi ai dracu şi toţi vor de o şaormă sau de o piţă. Ce ne facem cu ei? Şi vine un luminat care găseşte calea. Băi frate, îi iertăm de impozit pe venitul din munca prestată în media. Şi pe guralivii ăia cu lavaliere, dar le dăm scutire şi la ăia ce le montează microfoanele, ăia care le culeg şi le pun în pagină textele. La toţi, frate, că nu dăm de la noi. Tot de la fraieri se adună. Dar avem linişte. Când facem şi noi un blat, gargaragii stau mucles că le-am dat, Pardon, nu le-am mai luat.

De-aici devin foarte serios. Şi continui prin a întreba pelagra asta politică dacă este într-atât de virusată încât crede că tot cetăţeanul gândeşte ca ea, numai la şperţuri, la combinaţii, la prăduială? Băi nemernicilor, dacă aş fi un dictator peste noapte, v-aş condamna la muncă silnică în minele de diamante din Africa pentru trădare de ţară. Aţi vândut tot ce a avut naţia asta mai de preţ pe căsoaie de neam prost şi pe conturi ce nu le ştiţi citi. Epigoni ai marilor oameni de stat ce şi-au pus gâtul pe eşafod numai să nu piară ţara şi neamul românesc. V-ar conveni al dracului de mult să le închideţi gura puţinilor naivi din presă ce vă mai dau peste bot, spunându-le cu un rânjet superior: marş de-aici, că şi voi aveţi rahatul financiar în portofele. Dar, jigodiilor, staţi cuminţi, nu toate conştiinţele sunt de vânzare.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/