Norocul nu-ți iese în cale în fiecare zi. Cu atât mai puțin în Reșița care, de aproape un an, arată ca un oraș de pe frontul ruso-ucrainean. Nu e ca în alte părți, cu trotuare măturate, spălate și spray-ate, cu oameni cumsecade, spilcuiți, care râgâie de atâta bunăstare. Nu, e ca o comună mai răsărită, puțin mai măricică decât era pe vremuri Poiana Mare, unde principala bucurie a cetățeanului onest și umil e să se întâlnească cu un alt cetățean, la fel de onest și umil, pe care, din cauza lucrărilor la tramvai, nu l-a mai văzut din primăvara lu’ 2022.
Și în această atmosferă cenușie a orașului care visează și tânjește după mall și aquaparc, ce altceva ar putea să facă un ilustru lector universitar reșițean decât să-și caute ceva cu care să-și omoare timpul? Adună studenții cu restanțe la materia pe care o predă (istorie) și le spune ceva de genul: „bă, voi ăștia care vreți să vă lăudați cu masterate la purtător, ce mai stați pe gânduri. Că acu’ vine examenul și picați pe capete ca turcii în apa Neajlovului loviți de sabia domnitorului nostru din acea vreme.”
Între noi fie vorba, și cu mândra, și cu draga nu merge. Vrei să ai diplomă de Babeș-Bolyai, atunci fă pe dracu’ în patru dacă n-ai dat tot anul pe la cursuri sau vrei notă mare. Vouă nu vi se pare corect? O freacă studentul un an întreg și la examen vrea notă de trecere. Unde s-a pomenit asta? Unde? La ilustrul nostru lector. „Bă, cu mine nu vă jucați. Eu țin la blazonul meu și al universității, așa că tarifele nu sunt negociabile: vrei un amărât de 5, scoți 600 de euro din buzunar. Vrei 10, mai pui 600 lângă. Simplu. Hai, fuga la bancomate, că nu mă încurc cu mizilicuri și nimicuri, precum un găinar.” Erau prea mari tarifele? Aiurea. La ce serviciu le făcea don lector, erau chiar mici.
Sincer, nu știu ce-o fost în capul dumnealui. Nu că ar fi luat șpagă, doamne ferește. Asta nu e o surpriză, ci o tradiție la universitatea din Reșița, ci de la cine a luat și s-a gândit să ceară cu tupeu. De la polițiștii care tânjeau după o diplomă. Unii postaci pe Facebook spun că omul ăsta n-ar fi fost în stare să primească de la studenții lui nici măcar un suc și că mai degrabă ar fi fost bun să joace în serialul ăla de altădată – „Incoruptibilii” – sau într-un film din seria Star Trek, atât de corect, cinstit și de o inteligență sclipitoare era când stăteai de vorbă cu dânsul.
Bă, mă faceți să râd, dacă lectorul ăsta era de o inteligență sclipitoare, se punea el să ceară șpagă de la milițieni? Ce dracu’, bă, voi nu vedeți că vă uitați la un film ieftin și prost și netitrat din care nu înțelegeți o iotă?