O viață în slujba lui Dumnezeu! 100 de ani trăiți în cumpătare!

Există ceva în Caransebeș, poate aerul, poate viața liniștită, poate traiul cumpătat sau toate la un loc. Cert este că unii cetățeni  ajung să fie parte din istoria acestui oraș de la poalele Muntelui Mic.

Zeci de ani, părintele Rusalin Simeria putea fi remarcat prin silueta sa înaltă, ce traversa oraşul pe jos, zi de zi, în reverendă, în drum spre biserica de lemn din Caransebeș unde slujea. Slab, uscat, ascetic, cu barba albă, mergând cu pas apăsat şi hotărât, fără a privi în stânga sau dreapta. La braţul dânsului, de cele mai multe ori, putea fi văzută şi doamna preoteasă, care l-a însoţit cu credinţă şi dăruire șaptezeci și doi de ani în această viaţă, înainte să se ducă la Domnul, acum patru ani, spunea Ovidiu Lăzărescu.

Părintele a împlinit 100 de ani. Este astfel cel mai în vârstă caransebeșean, după ce tanti Margit s-a stins din viață în urmă cu două săptămâni, la vârsta de 108 ani. Deși la pensie, până în urmă cu patru ani părintele Rusalin a slujit în Biserică, însă de ceva timp o durere de picioare îl ține la pat. Este perfect lucid și spune că l-a văzut pe Hristos: „Am slujit şaptezeci şi patru de ani ca preot… În viaţa mea de preot, când am avut 94 de ani, L-am văzut pe Hristos în Cuminecătură. Asta mi-a rămas imprimat în mintea mea. Şi e o mare bucurie acum pentru mine că am în familie doi preoţi, doi nepoţi. Unul preot, altul diacon”, spune părintele.

S-a născut în 1916, la 12 iunie, în Glimboca, în noaptea de Rusalii – şi părinții i-au pus numele Rusalin. Au fost nouă fraţi, dar patru au murit când erau mai mici. Învăţătorul Simeria, care se trăgea tot din familia lor, s-a sfătuit să urmeze liceul și mai târziu preotul din Glimboca s-a rugat de Episcop să primească o bursă.

„În 1941, Preasfinţitul Veniamin (Nistor) m-a sfinţit şi m-a trimis preot la Sicheviţa. Acolo nu se ducea nimeni, că era o zonă periculoasă. Pe Clisura Dunării, unde era satul, partizanii sârbi treceau adesea Dunărea, fiind o zonă-tampon între noi (care eram cu nemţii) şi ei (care luptau împotriva lor şi a aliaţilor lor). Era o zonă grea. În 1944 am plecat în satul soţiei, Poiana Buchin, care se eliberase între timp. În Poiană am slujit patruzeci de ani, iar la patruzeci şi trei de ani de preoţie m-am pensionat. Şi după şaptesprezece ani de pensie, m-a reangajat Părintele Chesarie Bertea, care a făcut biserica de lemn. Cu soția mea am fost fericit… am trăit şaptezeci şi doi de ani împreună. Noi nu ne-am spus vreodată un cuvânt rău sau să fim supăraţi ori altceva. A fost o femeie foarte bună şi o mamă foarte bună. Avem trei copii, cinci nepoţi și cinci strănepoţi. Suntem în familie douăzeci şi unu de membri, după mine şi soţia mea. De la mine, din 1941 când m-am făcut preot, din toţi care s-au născut n-a murit nimeni. Doar soţia a murit acum patru ani, la 90 de ani”, a povestit părintele.

Reprezentanții Primăriei Caransebeș l-au vizitat pe părintele Rusalin, pentru a-i ura ani mulți și sănătoși și pentru a-i înmâna o diplomă de recunoștință aprobată în Consiliul Local și un premiu în bani, ca urmare a unei hotărâri a aleșilor locali.

• Tweet
• Pin It