O, ce vestă minunată!

Când nu face maxi-taxi cu elicopterul pe Muntele Mic și nu are procese la tribunal, Romeo Dunca încearcă să-și respecte obligațiile pe care le incumbă calitatea sa de căpitan de județ. Așa cum s-a întâmplat în Duminica Tomii, când a dat ascultare invitației Vlădicului de a participa la sărbătoarea Hramului Catedralei Episcopale din Caransebeș.

Nici nu a apucat bine să ajungă în mijlocul soborului de preoți și de mireni, că de pe margini s-a ridicat la ceruri un murmur duhovnicesc de suflet: „O, ce vestă minunată!”, de parcă ar fi fost Crăciunul și nicidecum prima duminică după Paște. A, stați așa, nu e vorba de „vestea” din colindele creștine, ci de vesta cu care Romi al nostru a venit îmbrăcat. Parcă s-ar fi dus în inspecție pe front și aia era pe post de vestă antiglonț și nicidecum la sfântul lăcaș. Da’ nah, așa se întâmplă când niciun coleg de partid nu are curaj să-l tragă de mânecă, să-i spună că i-ar sta mai bine cu o haină domnească decât cu laibărul ăla.

Puiucule, dacă ar fi fost să te faci de rușine doar pe tine, treacă, meargă, dar ți-ai bătut joc și de cea mai de seamă instituție din județ, căci, să nu uiți, tu nu te-ai dus acolo ca reprezentant al Dunca Imobiliare, ci în calitate de președinte al CJ. Se uita lumea la matale ca la urs și se întreba: „Bă, de unde o venit și ăsta, bă? Cine l-o fi chemat și dacă l-o chemat, nu putea să-i cumpere și lui o hăinuță, că n-o fi avut săracul bani să-și ia costum.” Până și ăia de la autobaza tirurilor de cursă lungă au roșit la obraz când au văzut imaginile postate pe site-ul Episcopie. Amu, fie vorba între noi, bă, Romi, ai apărut acolo îmbrăcat de parcă erai dat de pomană. Ca un tractorist. Iartă-mă că îți spun asta. Cu vesta aia de fâș păreai din alt film. Îți mai lipsea basca sau șapca cu cozoroc ros și plin de ulei, vaselină sau motorină, să fi fost meniul complet. Să nu mai spun că ai desconsiderat adunarea eparhială a Episcopiei din Caransebeș și pe cei 12 ierarhi veniți din toată țara pentru oficierea Sfintei Liturghii.

Bă, Romi, era duminică, bă, zi de mare sărbătoare. Duminica Tomii, înțelegi? Duminica în care se sărbătorea hramul bisericii. Tu ai văzut acolo că ăia pe care îi tot hulești zi de zi au venit la costum și cravată, iar popii – în cele mai frumoase straie preoțești? Tu de ce crezi că au venit așa? De proști ce sunt sau că au respectat momentul ăla de înaltă trăire spirituală? Chiar să nu fi fost o sărbătoare atât de mare, cum să vii, bă, îmbrăcat așa, când tot săracul îmbracă țoalele bune, de duminică, când se duce la biserică? Cum? Tu te uiți în oglindă când ieși din casă? Da? Și-ți place ce vezi?

Tot e bine că nu te-ai dus îmbrăcat cu nădragi scurți, tricou și încălțat cu teniși. Da’ bine că o trecut. Data viitoare, dacă Vlădicul o să facă greșeala să te mai invite la vreo liturghie, o să știi ce vei avea de făcut. Așa e, ai dreptate, omul din greșeli învață, numai că la tine sunt mai multe greșeli decât din celelalte…

Și acest text este un pamflet, pentru cei care nu și-au dat seama.

Sursă foto: Episcopia Caransebeșului

• Tweet
• Pin It