O călătorie altfel, cu experiențe autentice alături de o timișoreancă îndrăgostită de natură

Madeleine Savin a învățat să trăiască încet. Îndrăgostită de Banatul de Munte și, în mod special, de Văliug-Crivaia, promovează slow turismul, conceptul de tiny house și redescoperă bucuriile simple, transformând florile și fructele de pădure în delicatese.

Poate că, într-o lume în care aproape totul se întâmplă pe fugă, adevărata formă de răsfăț a devenit timpul. Timpul de a sta, de a privi, de a asculta, de a te bucura de un peisaj fără să te grăbești spre următorul obiectiv.

Timpul de a descoperi un loc nu printr-o listă de atracții turistice, ci prin poveștile, oamenii, natura și micile sale detalii.

Madeleine Savin a învățat să trăiască astfel

De trei ani s-a mutat la Reșița, iar Banatul de Munte a devenit mai mult decât un loc în care locuiește. Este un spațiu pe care îl descoperă permanent, îl promovează și, mai ales, îl trăiește. Spune că iubește Banatul de Munte în întregul său, însă zona Văliug – Crivaia ocupă un loc aparte în povestea sa.

Aici a găsit ceea ce căuta: pădure, lacul Gozna, liniște, peisaje, aer curat și acea senzație că timpul curge altfel. „Sunt atâtea lucruri frumoase în județul Caraș-Severin…mi-am și făcut o listă cu destinații unde vreau să ajung în următoarele luni. În multe locuri am mai fost, dar  poate în alte anotimpuri. Iarna sunt alte priveliști, altă atmosferă, toamna e cu totul altceva.”

A învățat să trăiască încet, cumpătat

Pentru Madeleine, slow tourism nu este doar un concept turistic la modă, ci o filozofie pe care a început să o aplice propriei vieți. „Din experiența acumulată în ultimii ani, de când practic preponderent turismul lent, pot spune că am învățat multe lucruri valoroase: să apreciez și să mă bucur mai mult de lucrurile simple, să observ frumusețea locurilor mai puțin cunoscute, nu doar a obiectivelor turistice renumite”, notează pe Facebook.

A încetini înseamnă, să renunți la presiunea de a bifa cât mai multe obiective și să lași loc pentru ceea ce apare pe neașteptate. Pentru o potecă ce merită urmată, pentru o floare care atrage privirea, pentru un animal întâlnit în cale, pentru sunetele pădurii sau pentru o după-amiază în care singurul plan este să fii prezent. Este felul ei de a călători și, în același timp, felul ei de a privi lumea. „Am învățat să mă conectez mai profund cu locul respectiv, inclusiv cu partea de natură, să fiu mai atentă la detalii, să observ sunetele naturii și viața la scară mică – insecte, flori, păsări și alte vietăți”, povestește Madeleine.

„Turismul de masă se practică, e popular și nu face bine peste tot, fiindcă în week-end se înghesuie toată lumea și în timpul săptămânii bate vântul. Și atunci restaurante, hoteluri, pensiuni, nu își mai permit ca pe termen lung să aibă personal. Rezultatul este că, de pildă hotelurile de aici din Văliug, sunt nefuncționale. Deschid pe timp de vară, poate mai mișcă un pic iarna și în rest, bate vântul pe aici…”

Văliug-Crivaia, locul în care natura se simte altfel

Dintre toate locurile Banatului de Munte, zona Văliug-Crivaia îi este deosebit de dragă. Peisajele, pădurile și lacurile creează aici cadrul ideal pentru acel tip de turism în care destinația nu trebuie cucerită, ci savurată. Un drum prin pădure poate deveni o experiență în sine. La fel și o oprire pe malul lacului, o plimbare fără destinație precisă sau o zi în care natura dictează ritmul.

„Eu sunt îndrăgostită de Văliug, chiar am decis împreună cu prietenul meu, să facem o mică zonă de cazare, niște căsuțe tiny.”

Madeleine Savin este una dintre vocile care vorbesc despre această altă față a Banatului de Munte: una în care frumusețea nu stă doar în obiectivele turistice cunoscute, ci și în locurile discrete, în peisajele neamenajate excesiv și în experiențele care nu pot fi bifate într-un ghid.

Pădurea, cel mai bun loc pentru a încetini

În această apropiere de natură a descoperit și silvoterapia și efectele pe care timpul petrecut în pădure le poate avea asupra stării de bine. „De asemenea, am descoperit asocierea cu silvoterapia și efectele ei benefice asupra stării de bine.” Pentru cineva obișnuit să privească natura cu atenție, pădurea devine mult mai mult decât un decor.

Este un loc în care toate simțurile intră în joc: foșnetul frunzelor, cântecul păsărilor, mirosul de rășină și pământ umed, lumina care se strecoară printre copaci, florile sălbatice și micile viețuitoare care, în grabă, rămân aproape invizibile.

„Am învățat să mă conectez mai bine cu mine însămi, să trăiesc mai mult în prezent, fără graba de a bifa cât mai multe obiective”, spune Madeleine.

Poate că tocmai aceasta este una dintre lecțiile cele mai importante pe care le poate oferi natura: aceea că nu este nevoie să te grăbești pentru ca o zi să fie plină.

Tiny house – un vis care așteaptă să prindă contur

Pasiunea Madeleinei  Savin pentru natură se leagă firesc și de interesul pentru conceptul de tiny house – acele căsuțe de vacanță de mici dimensiuni, amplasate în mijlocul naturii, unde confortul se întâlnește cu simplitatea. Ideea nu înseamnă doar un alt tip de cazare. Este o continuare firească a filosofiei slow turism: mai puțin spațiu consumat, mai puțină grabă, mai mult timp petrecut afară și o legătură mai directă cu locul. „Au între 40 și 45 de metri pătrați, sunt mai ușor de întreținut, concepute pentru doi adulți sau varianta family. Suntem hotărâți să construim și doar așa pentru noi, fără a urmări în mod special cererea venită din partea turiștilor. A durat mult până să ajungem de la momentul cumpărării terenului la autorizări și certificări, etc. Lucrurile se mișcă încet, încet.”

Un astfel de refugiu poate deveni, în Banatul de Munte, punctul de plecare pentru experiențe simple: dimineți în mijlocul pădurii, cafea băută în liniște, plimbări pe poteci, seri în care cerul înstelat ține loc de televizor. Madeleine speră ca un vis mai vechi al său să prindă, în cele din urmă, contur și să poată concretiza un astfel de proiect. Un vis care reunește, de fapt, toate lucrurile în care crede: natură, simplitate, tihnă și experiențe autentice.

Când florile ajung în borcan

Dacă pădurea și călătoriile reprezintă una dintre marile sale pasiuni, florile au ajuns să ocupe un loc special în viața interlocutoarei noastre. Își urmează acest hobby dedicându-i o mare parte din timp, transformând flori și fructe de pădure în ceea ce numește, cu un termen care spune aproape totul, „delicatese florale”. Dulcețurile din flori sunt o altă modalitate prin care păstrează ceva din farmecul naturii și îl transformă într-o experiență care poate fi dusă acasă.

Petalele, aromele și fructele culese din natură devin ingrediente pentru produse delicate, neobișnuite și pline de personalitate. Într-un borcan se întâlnesc astfel nu doar gusturi, ci și anotimpuri, amintiri și bucăți din peisajul pe care îl iubește. Florile, pe care cei mai mulți dintre noi le privim pentru frumusețea lor, devin pentru Madeleine și o sursă de creativitate. Tânăra e de admirat pentru ambiția ei, pentru timpul dedicat odată culegerii și apoi spălării fiecărei petale în sine. E de admirat și pentru că ceea ce produce e rezultatul numeroaselor sale încercări și adaptări de rețete. Autodidact fiind știe să armonizeze gusturi, să tempereze acidități, să confere culoare și formă muncii sale. „Nu am inventat nimic, doar am adaptat rețete. Este o muncă imensă în spate. Nimeni nu își poate imagina ce înseamnă să iei petală cu petală și să speli sub jet de apă.

Tot ce fac, fac singură. M-au contactat diverse entități turistice, puncte gastronomice, doar că eu nu pot să produc la scară mare, doar așa la nivel de hobby. Am vrut cumva să leg cele două activități, (tiny house și dulcețuri rafinate) de produse locale pentru turiștii care vin la Văliug.”

De departe cea mai mare căutare a avut-o dulceața de toporași. „Inițial am făcut trei borcănașe de 100 de grame, am postat o poză pe internet și, surprinzător, am primit peste 100 de cereri.

Bineînțeles că nu am putut onora decât în anii următori. Mai sunt căutate: dulceața din flori de maci sălbatici, de magnolie, de tei, de flori de soc, de caprifoi, flori din acestea mai neobișnuite.

Am încercat să fac și combinații de flori cu fructe, pentru că florile sunt sezoniere. De pildă pere cu mușețel, fructe de soc cu lavandă, sirop din fructe de soc cu lavandă, scorțișoară și cuișoare. Am mers pe ideea unui concept, totul combinat cu flori!

Tot eu mă ocup de ambalare, prezentare și promovare. Sunt amprenta mea personală într-o zonă de nișă.”

Un altfel de a descoperi Banatul

Slow tourism, silvoterapia, tiny house și delicatesele florale par, la prima vedere, idei diferite. În povestea lui Madeleine Savin însă, ele se întâlnesc în același punct: nevoia de a ne reconecta cu natura și cu lucrurile simple. Ea nu vorbește despre Banatul de Munte doar ca despre o destinație turistică. Îl vede ca pe un loc care poate fi locuit, simțit și descoperit în ritmul fiecăruia. Iar într-o zonă în care pădurile și lacurile, florile și animalele, satele și peisajele creează un decor atât de generos, poate că turismul lent este una dintre cele mai firești modalități de a o pune în valoare.  Fără grabă. Fără liste interminabile. Fără nevoia de a vedea totul într-un singur weekend.

Doar cu timp pentru natură, pentru gust, pentru liniște și pentru tine. Madeleine Savin a ales să trăiască astfel. Cu sufletul în pădure și, uneori, cu florile în borcan.

Iar Banatul de Munte pare locul perfect pentru a învăța, la rândul nostru, arta de a trăi încet!

• Tweet
• Pin It