Băsescu Traian tace. De când e (iar) înscăunat la Cotroceni, tace. Tace şi face. Face probe la costumele socrului mare cu fata. Aleargă după mere, pere în panere, aleargă pe la nuntaşi să le dea personal invitaţiile, gustă prin cramele din Chişinău vinul, cu Voronin, şi-i dă sfaturi, mă rog, chestii de-astea de ia-ţi mireasă ziua bună. În schimb, pentru naţiunea care l-a aşteptat cu atâta nerăbdare să-i fie iar şef, nicio vorbă de mulţumire, niciun viitor proiect de „să trăiţi şi mai bine!”, de parcă am rămas ai nimănui. Doar câte o rugăciune fierbinte în fiecare seară, să-l pape prăjit pe Victor Ponta băştinaşii de prin Africa de Sud sau măcar nişte rechini flămânzi la întoarcere, după ce avionul se prăbuşeşte din cauza unor greşeli umane, prin oceanele din drum. Mai mult ca sigur, rugile îi vor fi ascultate, iar cu Antonescu nu-şi mai face nicio grijă. Deja nişte talibani sau canibali liberali au început să-i ronţăie capul, că e mai uşor de felul lui. Aşadar, Băsescu Traian, scăpat de griji, ce să mai spună naţiei, când pregătirile de ia-ţi mireasă ziua bună îi umplu tot timpul? Acum, stau şi mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă Băsescu Traian ar fi nevoit să fie socru mare cu fata în fiecare săptămână de-aici înainte, până în 2014, când va trebui să se despartă prieteneşte, pentru totdeauna, de poporul lui drag. Ce drac să se întâmple? Luat cu meniul şi condurii mireselor, rămânem fără reforma statului şi proiectele de „să trăiţi şi mai bine!”. Ceea ce, în viziunea unor analişti, ar însemna o creştere economică de mie la sută, locuri de muncă căcălău, investiţii străine aşişderea şi un trai pe vătrai, de te-ar scoate din minţi. Drept urmare, iată o soluţie cât se poate de simplă pentru USL. Să-i facă rost de câte o nuntă lui Băsescu în fiecare săptămână, începând cu 7 septembrie a.c. Să nu mai aibă timp de prostioare, coabitarea urmând a fi perfectă. Din acest moment, nu mai e problema noastră. Guvernul şi majoritatea parlamentară să-şi pună picioarele în apă rece şi capul la bătaie şi să-i ofere lui Băse miresele şi mirii din România pentru nunţi, chiar şi în zilele de post. Cultele religioase să fie obligate să dea dispensă, că nu dau de la ele şi măcar atât pot face pentru poporul român. Poa’ să fie şi nunţi fără lăutari, că ţara e săracă şi lăutarii costă de te-ndoaie. Deşi, nunţi fără lăutari, dracu a mai văzut!