„Nu risipiți gloanțele! Loviți copiii de copaci!”

Istoria a fost scrisă cu sânge în lagărele din Auschwitz și Birkenau, acolo unde peste 6 milioane de suflete s-au ridicat la cer.

Au trăit în frig și mizerie, au mâncat zeamă din coji de cartofi și au dormit pe pat de scânduri sau de paie. Și-au rănit palmele în zile de muncă nemărginită, dar și-au șters sudoarea cu speranța. Așa au devenit din victime eroi. Mulți au murit, puțini au rezistat! „Luați-vă boarfele și tot ce aveți și părăsiți casele! Veți fi trimiși într-un loc mult mai frumos!”. Așa a început deconcentrarea populației de evrei din toată Europa. Bătrânul continent, îngenuncheat de cel de-Al Doilea Război Mondial sub auspiciul armelor, a capitulat în fata forței de oțel a ideologiei naziste.

Anul 1941 a reprezentant începutul sfârșitului pentru milioane de suflete care pășeau sfioase și temătoare spre o lume necunoscută. Înghesuiți în vagoanele de animale, fără apă, fără mâncare și doar cu un mic ochean prin care intra aerul, trenurile ce transportau „marfa”, după un drum de câteva sute de kilometri, ajung la destinație: lagărul de la Auschwitz. Un proiect gândit și început cu mult mai mulți ani înainte de începutul războiului, o idee ambițioasă continuată de marele Führer, Adolf Hitler, descris ca fiind întruchiparea Anticristului pe pământ.

„Soluția finală a problemei evreiești” a vizat din păcate nu doar programul de exterminare a acestora, ci și alte victime: romii, polonezii, alte grupuri etnice slave, pacienți bolnavi mintal sau cu handicap fizic, cetățenii sovietici, prizonierii de război, homosexualii, martori ai lui Iehova, negri și adversari politici ai naziștilor.

Bestia cu chip de om a ucis peste 1,5 milioane de copii

Îngerii smulși din brațele mamelor s-au ridicat la cer sub privirea rece și necruțătoare a celor care le-au luat viața. Fără milă, fără nicio remușcare  a conștiinței. Ultimii supraviețuitori povestesc și acum cu groază, după 75 de ani, modul brutal în care micuții au pierit. Christina Ghill, unul dintre puținii supraviețuitori, a venit la Cracovia pentru a le povesti celor peste 500 de tineri de etnie romă prezenți la evenimentul „Dikh He Na Bister”, ororile lagărului:

„Eram mică atunci când am fost luați și trimiși în lagăr cu părinții mei. Ne-au separat și au făcut selecția. Foarte mulți au fost trimiși direct în camerele de gazare, mulți au fost împușcați pe loc, iar o parte din copii pur și simplu au fost izbiți de copaci, pentru că soldații nu voiau să mai risipească gloanțele. Ce am văzut nu poate fi descris în cuvinte. Eram mică, dar îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri”.

Mărturiile supraviețuitorilor Christina Ghill, Ivan Bilashchenko, dar și cele ale lui Raymond Gureme au stârnit valuri de emoții în rândul celor prezenți la întâlnire. România este și ea prezentă cu o delegație formată din 30 de persoane de etnie romă la evenimentul comemorativ ce reunește oameni din 26 de țări. Genocidul Romilor, din data de 2 august, a fost recunoscut oficial, iar de câțiva ani, pentru a păstra vie amintirea celor întâmplate acolo, una dintre clădirile de la Auschwitz a fost dedicată exclusiv romilor. Toți cei care au trecut pragul muzeului și-au întipărit în minte sute de poze și povești din acea vreme, evenimente de viață ale unor oameni care nu au mai apucat să își spună durerea.

„Copiii îi spuneau «unchiul Josef». Paradoxal, Îngerul Morții, pentru că așa era cunoscut Josef Mengele, era iubit mai ales de copiii romi, care trăiau în lagăr alături de familiile lor. Doar ei nu au fost separați, doar ei mergeau la școală și primeau zilnic dulciuri de la doctorul Mengele. Și asta doar pentru un singur scop – de a le capta atenția și încrederea pentru ca atunci când erau duși în blocul 10, locul de experimente al doctorului, să nu le fie teamă. Ce s-a întâmplat acolo este greu de povestit, intervenții chirurgicale fără anestezie, mici cobai testați în numele științei și pentru crearea rasei pure, a rasei ariene. Se lucra non-stop în «fabrica» de copii blonzi cu ochi albaștri. Din nefericire, cei mai mulți nu au supraviețuit. Chinurile la care au fost supuși micuții romi sau chiar de altă etnie i-au determinat pe unii părinți să-și ucidă cu propriile mâini copiii, iar asta doar pentru a le curma suferința”, povestește cu lacrimi în ochi ghidul unui grup.

Cerul gri, ceața care învăluia lagărul și ploaia măruntă te trimitea exact cu 75 de ani în urmă. Parcă așteptai oricând să iasă din barăci deținuții flămânzi, murdari, răniți și aflați în așteptarea morții. Lagărul de la Birkenau este de 25 de ori mai mare ca suprafață, în comparație cu cel de la Auschwitz. Terenul, împărțit în trei mari sectoare, separate de garduri de sârmă ghimpată electrificată și pe care abia îl poți cuprinde cu privirea este plin cu ruine ale crematoriilor, ale furnalelor, ale barăcilor de triere și este înconjurat de turnuri de control. Singurul crematoriu care a scăpat de distrugere a fost cel de la Auschwitz. Mirosul înecăcios din încăpere, pereții înnegriți de fum și cuptoarele de ardere a oamenilor au fost punctul culminant pentru mulți dintre vizitatori, care au ieșit în lacrimi de acolo.

„Durerea este prea mare. Chiar dacă suntem conștienți că multe dintre lucrurile de aici nu mai sunt cele originale și sunt doar o replică, totul pare atât de real, încât ai senzația că te afli în acei ani ai groazei. Am senzația că îi vad, îmi imaginez durerea și trupurile arse, fumul care iese din coșuri și mirosul ars al cărnii umane. Sper ca niciodată omenirea să nu mai cunoască astfel de groază și noi toți să conștientizăm ce înseamnă libertatea și pacea între semeni”, a spus, în exclusivitate pentru Express de Banat, unul dintre tinerii romi aflați în vizită la cele două lagăre.

CITEȘTE ȘI: Durere expusă fără paravan. Ultimii supraviețuitori de etnie romă ai Holocaustului își spun povestea în fața tinerelor generații

CITEȘTE ȘI: Amintiri ale groazei din lagărele naziste. O lecție de viață pentru tineri din toată lumea

CITEȘTE ȘI: Unii au plecat, alții vin. Moarte pentru cei ce au fost, speranță și istorie pentru urmași

Partea cea mai importantă din acest program va avea loc vineri, 2 august, atunci când se va desfășura comemorarea Genocidului Romilor, în prezența oficialităților, a supraviețuitorilor și a vizitatorilor. Rămâneți pe Express de Banat pentru a afla cum decurg evenimentele în Polonia, dar și poveștile supraviețuitorilor din lagărele groazei. Detalii puteți găsi și la următoarele adrese:

https://web.facebook.com/DikhHeNaBister

https://www.facebook.com/events

https://www.instagram.com/Dikh_He_Na_Bister

https://www.youtube.com/channel/UCmMUmNyE3BtkU8J0Fs6s7OA

http://www.ternype.eu

• Tweet
• Pin It