NU demolării! Istoricii își fac auzită vocea: bătrânul pod de la Tapia, vechi de trei secole, trebuie conservat!

Reprezentanții Consiliului Județean Timiș sunt hotărâți să construiască un pod nou în Tapia, sat aparținător municipiului Lugoj. Ei au mandatat deja o societate de proiectare din Cluj-Napoca pentru obținerea avizelor necesare demarării lucrărilor pe Drumul Județean 680, care face legătura cu satele Măguri, Cireșu, Criciova, până la Nădrag. La podul actual, cunoscut sub numele de Podul Turcului (realizat din cărămidă de foarte bună calitate, legată cu un mortar ce are în componenţă var nestins), au apărut fisuri în urma traficului greu și nu mai prezintă siguranță.

Istoricul Oliviu Gaidoș, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă din Lugoj, salută inițiativa construirii unui nou pod, însă nu este de acord cu varianta demolării unui posibil monument istoric.

Despre istoria podului de la Tapia, Gaidoș spune că a consultat surse istorice maghiare, din perioada imperială: „Istoricul maghiar Pesti Frigyes, în volumul 2 al Istoriei Comitatului Caraș, spune că la intrarea în Tapia este un pod masiv, construit din cărămidă. Podul era cunoscut încă din secolul XVIII ca Podul Turcului, nume folosit de populația românească. Așadar, acest fapt este documentat istoric, la nivelul anului 1880, când Pesti Frigyes a scris cartea sa”.

Pe de altă parte, Oliviu Gaidoș pune în evidență faptul că respectiva construcție este „masivă, din cărămidă și se aseamănă cu podurile de la Cerneteaz, Grădinari – Caraș-Severin (fosta Cacova, lângă Oravița) și cu podul de la Coștei, de peste canal, de lângă podul rutier. Toate se aseamănă ca structură, toate au fost ridicate în secolul al XVIII-lea. Nu se cunoaște anul exact al construcției podului, dar avem mărturia lui Pesti Frigyes legată de tradiția orală a românilor din zonă, care îl numeau Podul Turcului încă din secolul al XVIII-lea”.

Gaidoș aduce și un argument de natură geografică pentru a demonstra vechimea podului: „Podul făcea legătura cu drumul vechi, de secol XVIII, care lega Lugojul Românesc de Jdioara, deci nu pe traseul actual. Traseul actual, Lugoj – Lugojel – Găvojdia, spre Caransebeș, nu era practicabil pe atunci, fiind zonă inundabilă”.

Cercetătorul lugojean este de părere că ar fi indicat ca CJ Timiș să valorifice vechiul pod „romantic”, ca monument de arhitectură locală, cum s-a procedat cu celelalte poduri de secol XVIII, iar noul pod să fie construit în spațiul disponibil din dreapta acestuia, fără a distruge vechea punte de cărămidă.