Noul spital județean și Paștele cailor!

Reșița are toate șansele să aibă primul spital județean de urgență privat din România. Nu mă credeți? Care aveți curaj, hai să facem pariu. Nu pe bani, că de ăștia n-am nici eu, și nici pe vreo masă dată la restaurant, care ne-ar costa. Pe ceva simbolic. Ceva de genul săritură într-un picior ori de imitat elicopterul, pardon, avionul. Ca la grădiniță sau în clasa I. Vă prindeți?

Să vă spun pe ce mă bazez, vorba lui Moromete. Pe exemple, frate, pe exemple. Nu pe vorbe de care am tot auzit la Romi al nostru (președintele CJ vreau să zic) care, în doi ani de mandat, doar de spitalul nou și trenul cu hidrogen ne-a vorbit. Între timp, a scos buteliile cu hidrogen din proiect și a trecut trenul pe acumulatori, că sunt mai ieftini și, în caz de nevoie, îi găsești și într-o librărie care se respectă. Așa că am rămas doar cu spitalul. Scuze, cu spitalele, căci sunt două: unul de urgență, iar altul modular. La cel județean nu prea se știe de unde vine finanțarea, dar se va face, ne asigură Romi. Ei, nici chiar la Paștele cailor. Așa, peste alte două, trei mandate. Dacă am avut până acum răbdare, de ce nu am avea și de acum încolo? Nu-i așa, puiucule?

Și până atunci ce facem? Tot cu staționarele alea pe care Romică le-ar fi ras de pe fața pământului încă de acum doi ani? Scoatem bolnavii afară și le spunem: „căutați-vă alt spital că în ăsta vă mănâncă goangele și nosocomialele”? Îi luăm din spitalele în care plouă și îi băgăm în containere ca pe marfa aia chinezească? Spune, bă Romi, și tu ceva, că de asta ești bulibașa județului. Nu te gândi doar la procesele cu ăia din PSD, zi ce-ți trece prin cap, să nu spună cârcotașii că nici de asta nu ești bun. Sau mai bine taci, că decât să spui o prostie…

Noroc cu „nebuna” de Lili Gherle și câțiva medici care au sunat în stânga și-n dreapta, au vorbit cu oameni de afaceri, au mobilizat voluntarii, care cu canciocul și mistria, care cu bormașina și lopata, mă rog, fiecare cu ce a avut pe acasă, și au făcut boboc un etaj întreg la Staționarul III. Acum s-au apucat din nou de treabă, de un alt etaj. Iar telefoane peste telefoane: „fii bun, ajută-ne și pe noi cu un sac de ciment, cu trei, patru cutii cu gresie, niște vopsea, că la Consiliul Județean nu sunt bani nici pentru salarii, darămite pentru materiale de construcții.”. Îți place așa, puiucule. Te cred, cum să nu-ți placă. De ce să-ți bați capul cu toate prostiile, că tu oricum nu o să ajungi să te internezi în spitalul condus de Alina Stancovici. Ar fi sub demnitatea ta, ce dracu’. Și asta e doar la Staționarul III. Să nu mai punem la socoteală acoperișul de la Staționarul II, reparat tot cu mâna întinsă pe la Mitropolia Banatului, saloanele reabilitate pe banii doctorilor sătui de indiferența celor ce administrează spitalul județean. A, era să uit de medicamente. Vrei să te faci bine? Atunci cumpără-le, că farmacia spitalului poate fi transformată în cafenea sau sală pentru servit masa.

Ce ziceți, punem pariu că, în ritmul și condițiile astea, Reșița va avea primul spital județean de urgență din țară? Că dacă tot repară și renovează pe banii lor, medicul și voluntarul sunt îndreptățiți să revendice salonul, ba chiar și spitalul. Să mai așteptăm? Ce să mai așteptăm, frate? Dacă CJ n-a fost în stare să termine Unitatea de Primiri Urgențe în aproape trei ani, o chichineață de nici două sute de metri pătrați, iar mai nou, să amenajeze un amărât de tunel ca să-i apere pe bolnavi de ploaie și ninsoare când îi transportă din curte în spital, atunci câți ani vor trece ca Reșița să aibă un nou spital? Zece? Douăzeci? O viață de om? Ce zici, puiucule, te bagi să-mi răspunzi?