Nicușor, șampanie, selfie și autografe

Ieri, de Ziua Națională a României, Nicușor al nostru s-a întrecut pe sine. Au spus-o nu doar cei prezenți la parada militară, ci și telespectatorii care au preferat să savureze acasă vinul fiert, fasolea cu ciolan și varza cu cârnați.

Este pentru prima dată când lumea nu a râs de președinte. Și asta trebuie consemnat. Nu știu dacă înainte de a veni la parada de 1 Decembrie a trecut la psiholog ori purta căști în urechi în care i se șoptea ce să facă, încotro să o apuce, când să întindă mâna să dea noroc, unde să privească, când să salute garda de onoare. Cert este că de data asta pe timpul ceremoniei n-a mai râs ca aia în târg, nu s-a mai uitat după avioane și nici nu s-a hlizit precum Mr. Bean. Asta, spre dezamăgirea celor obișnuiți să facă bășcălie de el și care veniseră special pentru așa ceva. Căci, în locul jucăriei chinezești pe care o tragi cu cheița, aveau în față un personaj cu totul nou.

Nu știu dacă l-a învățat cineva sau așa i s-o năzărit lui să se fotografieze, să dea autografe, să se pupe cu doamnele, să strângă copiii la piept, să răspundă la cele mai haioase întrebări.

O doamnă, de exemplu, l-a întrebat ce prăjitură îi făcuse doamna lui de 1 Decembrie. Răspunsul a fost demențial: „Azi nu a făcut nicio prăjitură, că mâncăm seara la recepția de la Cotroceni.”

Adevărul e că, pentru două ore, Nicușor s-a transformat în vedetă (populară) a României. A fost ca o piesă (vie, nu de ceară) din muzeul lu’ Madame Tussauds scoasă la aerisit. Nu mai cine n-o vrut n-a stat de vorbă cu el, nu și-a făcut selfie cu dânsul și nu l-a întrebat de sănătate. La un moment dat, Nicușor s-a desprins de sepepiștii care erau cu ochii pe el ca pe butelie, s-a îndreptat spre un grup de bunicuțe care veniseră la paradă cu nepoțeii: „Nu vreți să faceți poze împreună? Să aveți amintire cu mine?” le-a întrebat președintele. Băbuțele abia au așteptat. La fel și nepoții, stewarzii responsabili cu securitatea locului, aghiotanții generalilor, muncitorii de la salubritate. Cu toții s-au întrebat: „Bă, ce-i cu Nicușor? E bolnav sau…”

Seara, la recepția de la palat, la fel. Sute de poze, strângeri de mână, pupături, glumițe. După paharul cu șampanie i s-a dezlegat limba: „România e o țară coruptă și românii au dreptate când spun că nu văd o voință a statului român de a lupta cu corupția. Și când văd că oameni corupți vin și le dau lecții la televizor. Toată corupția din toată această perioadă ne-a ținut înapoi. Puteam să trăim mult mai bine ca azi. E adevărat și că în ultimele luni nu am văzut corupție la vârful statului roman (aici a dat cu bățul în baltă). Trăim mai prost ca anul trecut dar trăim mult mai bine ca acum 20 de ani și ca mulți din oamenii din țări vecine nouă.” Aplauze (cei care bateau din palme sunt convinși că nu despre ei făcea vorbire președintele) și din nou oameni stând la rând să facă poze cu președintele. Cineva îl îndeamnă să mai bea un pahar cu șampanie „din aia bună”, însă refuză politicos și hazliu: „Nu, că cine știe ce prostii mai spun. Mai bine fac selfie cu voi și dau autografe!”

La spartul târgului, toată lumea părea fericită. Pe mese, nici urme de fasole cu ciolan, șampanie și vin, în timp ce într-un colț, Nicușor continua să zâmbească și să dea autografe.

• Tweet
• Pin It