Nea Nicu cel viteaz și plagiatul care (nu) este!

V-ați întrebat vreodată cum s-ar fi scris istoria Moldovei din urmă cu 550 de ani, dacă nea Nicu Ciucă ar fi trăit în vremurile acelea și ar fi fost, ca și astăzi, general în armata de răzeși a lu’ Ștefan cel Mare? Sau comandant de batalion în oștirea lui Mihai Viteazu? Vă spun eu, cu el la comandă astăzi am fi vorbit turcește despre Podul Înalt sau de Călugăreni ca despre două înfrângeri rușinoase ale istoriei neamului. Și știți de ce? Pentru că acest Baba Novac al vremurilor noastre, care nu ar fi în stare să încalece o bicicletă, darămite un cal nărăvaș, nu ar fi avut de unde să copieze planurile cu așezarea în teren a turcilor, cum a făcut-o cu teza de doctorat, motiv pentru care i-ar fi derutat pe cei doi domnitori cu tactica lui de luptă.
Și chiar dacă ar fi avut de unde să plagieze, tot nu ar fi îndrăznit s-o comită, că pe vremea aia, oricât de mare hatman ai fi fost și cât de ascuțit îți era paloșul, legile de atunci te dezbrăcau la curul gol și îți trăgeau o mamă de bătaie să te fi învățat minte ca altădată să nu mai tânjești după furăciuni de natură intelectuală. E puțin lucru? O fi, dar și așa nu se compară cu ce este astăzi, când Moș Teacă al guvernării Iohanniste are de partea sa, vorba poetului, tot ce mișcă-n țara asta: râul, ramul, polonicul de la popota ofițerilor, pasul de defilare, culcatul și sculatul la ore fixe, onorurile militare. A, era să uit. Și justiția. Aia legată la ochi și care a făcut scurtă ținând în mână cântarul ăla.

Până și amărâta aia a fost impresionată de momentele de durere prin care trecea Moș Teacă și de pericolul care pândea România de azi, dar mai ales pe cea de mâine, dacă ar fi dat o sentință care să-l fi înfundat pe nea Nicu. În această logică, în care patria, poporul și, de ce nu, și partidul sunt mai presus de adevăr, s-a luat act de decizia Curții de Apel București: „luând în considerare cariera profesională și, în concret, cea politică a reclamantului, generarea unei astfel de știri are un impact major în credibilitatea electoratului și a partidului, care poate să conducă la retragerea încrederii acordate, mai ales în contextul social și politic actual, în care este nevoie de o stabilitate în conducerea executivă a statului”.

Bă, ce le mai zice tanti judecătoarea asta. Să vă trăiască familia, doamnă, câtă dreptate ai când îți dai cu părerea că „astfel de sesizări neconforme sunt susceptibile și de a deveni arme ale adversarilor politici”. Așa este și numai orb să fii, ca justiția, să nu-ți dai seama că adversarii politici l-au reclamat din prima clipă de când a devenit hatman la Palatul Victoria. Nu mai contează că dușmanii sunt de la USR, AUR sau pe persoană fizică. Sau câți de-ai lui, din PNL, ori din PSD, s-ar fi îmbătat de fericire văzându-l deposedat de teză, în timp ce țara și poporul, râul, ramul și toată natura în ansamblul ei ar fi suferit teribil. A fost o mârșăvie ordinară, care a fost tratată ca atare de doamna Justiție. Țara avea nevoie de liniște și unitate și nu de bazaconii de astea. Și la urma urmei, dacă nea Nicu Dănciucă ar fi primul plagiator cu funcție la purtător aș mai înțelege atâta pornire, dar așa? Ei, drăcia dracului.

• Tweet
• Pin It