Cât e ziulica de mare, alergi dintr-un capăt în altul al țării de parcă ai fi un dănac care începe să umble la fete seara în sat. Se vede pe matale. Nu-ți arăți deloc vârsta. Ești încă verde și asta e bine, chiar foarte bine că te avem lângă noi cu sfaturile, cu gândul și cu priceperea matale de primul țăran al acestei țări. Mă uit la tălică, cât de bine semeni cu unul de la mine din sat. Unul de-al lui Șocâte, un bărbat aprig, ca și matale, specialist al sectorului de legume, noi îi spuneam Miciurin, după cum încerca să încrucișeze plantele între ele, un exemplu pentru toți colectiviștii din sat. Dar și când îi veneau dracii, să te fi ferit din calea lui, că te dădea la toți sfinții din cărindar.
Auzi, nea Petre, sâmbătă nu ai sughițat cumva? Nu sau nu-ți mai amintești? Că am fost la piață să cumpăr una, alta. Și cum căscam ochii la prețuri, am ajuns la unii, veniți și ei la cumpărături ca și mine, care te înjurau de mama focului. Bine, nu doar pe matale și pesediști lu’ tălică, ci și pe nea Ciucă și liberalii lui, că nici ăia nu-s mai breji. Oamenii erau supărați foc că se făcu ceapa 5 lei kilul, că nu mai găsești cartofi mai ieftini de 3 lei, să nu mai vorbim de brânza care sări dintr-o dată la 40-45 de lei kilogramul, ori de jumările ce se vând cu 80 de lei kilu, mai ceva ca gramul de aur, de gogoșari sau kapia (măcar dacă ar fi românești), gogonelele se făcură și ele 4 lei, 4 lei și jumătate. Dacă până și pătrunjelul costă 2 lei câteva fire acolo, îți dai seama ce înjurături trăgeau cetățenii ăia simpli: „fi-le-ar cățaua dracului să le fie, ăștia au de gând să ne bage în pământ de vii.”.
Și pe bună dreptate vă înjura lumea, repet, nu doar pe tălică, că frecați ridichea în loc să suportați voi o parte din facturi ori să dați pensii și salarii mari la oameni. Că știi, nea Petre, cum ziceai când te-or pus ministru a nu știu a câta oară, c-o să deschizi peste tot magazine în care să-și vândă țăranii părădaisa la preț de producător, să le fie mai ușor orășenilor, c-o să le dai folie pentru solarii, răsaduri la preț de nimic, le asiguri transport, că pui sistemul de irigații pe picioare și câte și mai câte ți-or trecut atunci prin cap. Uite, se sfârșește anul, făcuși ceva din tot ce ai promis? E numai gura de voi. Dați din clanță la televizor de nu vă întrece nimeni. La așa ceva sunteți buni. Cei mai buni. Că de făcut ați făcut pe dracu ghem, vorba lu’ Șocâte!