Nea Costică de la minister

Bugetul pe 2014 este un buget al intereselor. Aşa poate fi caracterizat. Învăţământul şi Sănătatea sunt iarăşi văduvite. Să luăm Învăţământul. Descoperim că mai există bani pentru investiţii, la consolidări, bunăoară. Este cunoscut că multe şcoli stau să cadă, la cel mai mic cutremur sunt un pericol pentru copii. În schimb, se găsesc bani pentru vopsitul pereţilor. Dacă şcoala se prăbuşeşte, iei vopselele şi zugrăveşti acasă, că la şcoală nu mai ai pe ce. Te întrebi cum de oamenii ăştia nu realizează situaţia. Pentru că nu e boala unui singur partid. Toate, cum vin la guvernare, procedează la fel, de parcă ar avea orbul găinilor. Şi explicaţia e una singură. În fiecare minister se găseşte un funcţionar, de regulă acelaşi, care e chemat de ani de zile să creioneze bugetul. Şi într-o inerţie scandaloasă, funcţionarul cu pricina trasează ca în anii trecuţi în buget aceleaşi aberaţii. Aceşti oameni nu sunt schimbaţi niciodată, pentru că sunt foarte importanţi. Avem omul nostru la schiţa de buget, par a spune decidenţii. E nea Costică. Omul cu mânecuţe de la Ministerul Finanţelor ne e de mare folos, cum să-l schimbăm?  Şi nea Costică ştie că postul nu îi e în pericol, pentru că el face bugetul. E complicat să schimbi mecanismul şi mentalităţile, e mult mai comod aşa. Iar nea Costică îşi vede de ce ştie el. Că nu sunt bani acolo, dar sunt pentru altele. Un proiect sau un program poate fi prioritar, pentru că sună mai pompos, trebuie să i se aloce bani mai mulţi, în detrimentul altora de substanţă, dar pentru care nu te trage nimeni la răspundere, bine că e rezolvat. Şi aşa se trece mai departe. Aceeaşi situaţie la Sănătate. Sunt alocaţi bani mai mulţi pentru cearceafuri şi mobilier în spitale, decât pentru medicamente şi aparatură medicală. Bolnavii sunt trimişi să-şi cumpere medicamentele, să-şi aducă de acasă spirtul sanitar sau faşele, pentru că tocmai s-au terminat. Toată lumea e conştientă de anomaliile astea, mai puţin nea Costică de la Ministerul Sănătăţii. Cel la care se apelează mereu pentru întocmirea bugetului. Omul indispensabil. Specialistul. Omul de care nu se poate despărţi nimeni. Care ştie un singur lucru. Că sunt mai importante cearceafurile şi dulapurile într-un spital. Şi fără astea bolnavii nu pot supravieţui. În fond, e vorba de incompetenţă şi lipsă de responsabilitate. De lipsă de interes, de neimplicare. Şi aşa sunt nea Costică şi la alte ministere. Mai puţin la Servicii sau alte instituţii de forţă. De care puterea are nevoie.

• Tweet
• Pin It