Moș Crăciun rămâne Moș Crăciun, indiferent de hornul pe care intră!

De două mii și ceva de ani, îl tot așteptăm cu aceeași nerăbdare. Din vremuri ancestrale, bucuria e neschimbată, indiferent că vorbim de gepizi, goți și vizigoți, daci sau romani, huni, avari și cumani. Indiferent dacă cei sus-pomeniți tăiau cămila, porcul sau berbecul, dacă aprindeau focuri pe deal și țineau sau nu post pentru iertarea păcatelor, Moș Crăciun venea, ba cu un brăduleț, luat din codrii de aramă, vorba poetului, și cu un sac doldora de surprize din acele vremuri, ba cu o căruță trasă de bidivii și asta pentru că în Laponia nu se înființase serviciul de dresare a renilor.

Cu timpul, Moșul s-a emancipat și în locul căruței și-a confecționat o săniuță trasă de reni, și-a angajat crăciunițe și alte ajutoare de nădejde. Ceea ce nu este deloc rău într-o lume în continuă adaptare la schimbările geo-climatice de la nivelul stratosferei. La noi, la români, obiceiul casei era ca tot omul să taie purcica înainte de Crăciun. Bine, boierii din Sfatul Țării, șperțarii și ăia cu dare de mână sacrificau doi sau mai mulți porci, dar erau și dintre cei care îl tăiau pe Ghiță de pe listă, din motive de sărăcie lucie. Istoria asta cu porcii de Crăciun e chiar haioasă, pentru că ajunseseră și orășenii, reprezentanți ai clasei muncitoare, să-i taie între blocurile comuniste, iar mai târziu, ăștia de la UE ne-au interzis apucăturile barbare, obligându-ne să-i asomăm, cu respectarea normelor în vigoare.

Ei, și cu toate aceste privațiuni, Moș Crăciun rămâne Moș Crăciun. Adică un tip de treabă, haios și fâșneț, care nu îmbătrânește nicicând, descurcăreț și altruist și pe care niciodată nu l-am auzit spunând că suferă de gută, că îl dor șalele ori că are alte boli. Între noi fie vorba, la câte dulciuri a cărat la viața sa, mă mir că a rezistat tentației și nu s-a ales cu un diabet. Mai nou, are conturi deschise pe Facebook și Twitter, răspunde la scrisori, telegrame, faxuri, e-mail și mesajele de pe Messenger. Pentru fiecare copil care îi scrie, are și un răspuns adecvat situației.

Altfel spus, e un tip popular, care îi unge la inimă și pe cei bogați, și pe cei săraci, și pe copii, dar și pe bunici. Chiar dacă nu apucă să fie prezent fizic în fiecare bordei sau palat, spiritul lui plutește peste tot. Îl simțim cu toții, ne bucurăm și îi mulțumim de fiecare dată pentru vestea ce ne-o aduce de două mii de ani: Nașterea Mântuitorului Nostru, Isus Hristos.

Crăciun fericit tuturor!

• Tweet
• Pin It