Când Moniomul a devenit cartier aparținător Reșiței, locuitorii au crezut că le-a pus Dumnezeu mâna în cap. Că doar administrațiile locale au grijă de cartierele lor. Grija, însă, nu a fost pe măsura așteptărilor. Așa se face că acum, în 2017, Moniomul se poate întoarce liniștit de unde a plecat: la denumirea de „sat”.
La doar câțiva kilometri de Reșița, zeci de suflete trăiesc la fel ca în urmă cu zeci de ani. Satul Moniom, devenit, între timp, cartier aparținător al Reșiței, nu arată nici pe departe a oraș… Dincolo de lipsa apei curente și a canalizării, cu care suntem obișnuiți, drumul nu cunoaște asfaltul, dar în schimb cunoaște foarte bine gropile. Localnicii spun că reparațiile cam ocolesc cartierul, iar atunci când se fac, se fac de mântuială.
Oamenii se plâng că nu-și pot duce copiii la un loc de joacă. Asta deși există unul. Însă, la felul în care arată, mai bine n-ar exista! Scânduri lipsă, tobogane sparte și o căsuță de lemn folosită pe post de toaletă publică! La asta se rezumă locul unde cei mici ar trebui să se joace și, mai mult, să fie în siguranță!
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157678189421834″]
Cât privește drumul din cartier, acesta este greu practicabil, indiferent de direcție… Traseul ce duce spre biserică este presărat cu gropi, iar cel care duce spre cimitir… este inexplicabil. Un drum în pantă, presărat, pe alocuri, cu pietriș (pus acolo de localnici) care, la fiecare ploaie mai serioasă, este dus la vale. În plus, canalele pentru apa pluvială sunt colmatate, astfel că, atunci când precipitațiile sunt abundente, unele gospodării sunt inundate. Nimeni nu știe însă cine are obligația să curețe canalele…
Locuitorii se plâng că aleșii Reșiței nu-și apleacă privirea spre unul dintre cele mai mari cartiere ale orașului. Disperați și sătui de promisiuni, oamenii spun că sunt dispuși să pună mână de la mână pentru a intra în rând cu lumea, dacă reprezentanții Primăriei le dau undă verde…
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157679676204611″]