Ieri a început școala. Aceasta nu este o compunere, este o realitate. A început cum a început, dar bine că a început. În halul în care se prezintă astăzi învățământul românesc, te și miri că mai poate funcționa. Meritul rămâne al profesorilor și al părinților, pentru că statul nu are niciun merit. Adică, are unul. Acela de a înnebuni pe toată lumea. De 22 de ani, guvernele nu au făcut altceva decât să distrugă sistemele, să îi gonească pe profesori și să sădească în mintea copiilor că învățământul este o prostie. Alocările bugetare au fost insuficiente, investițiile doar pentru cârpirea unor școli, paragina instalându-se pretutindeni. Aceleași vorbe degeaba, an de an, toate sub semnul și în numele reformelor fără nicio finalitate. Tristețe și neputință. Cu atât ne-am ales, după atâtea experiențe eșuate. Tembelismul guvernanților a atins apogeul înaintea începerii școlii, când fostul ministru al educației, pițigoiul Funeriu, cel cu pixelii, a pus în brațele tuturor rezultatul muncii sale oligofrene, noua lege a educației, impusă prin asumare, după care a fugit și s-a ascuns după tricoul lui Băsescu, la Cotroceni. Musai, 130 de mii de copii de cinci, șase ani, să meargă la școală, în așa zisa clasă zero. Fără să țină cont de nimic. Există cadre specializate? Există clase? Există mobilier și logistică necesare? Manuale și rechizite? Pot suporta părinții toate aceste cheltuieli suplimentare? Nu l-a interesat nimic din toate astea. Clasă zero să fie, zero, așa cum e și în capul lui. Individul nici nu contează până la urmă, dar pentru ce a lăsat în urma sa, ar trebui să fie răstignit de unul din veceurile din fundul curții la care sunt obligați să meargă copiii, prin școlile pe care le-a reformat. Ca să vedeți în ce hal poate gândi un astfel de individ, e suficient să vă relatăm o întâmplare. Înghesuit de ziariști, referitor la condițiile pe care le-a lăsat prin școli și întrebat dacă și-ar înscrie proprii copii la o astfel de școală, a răspuns sigur pe el, revoltat chiar, bineînțeles! Copiii dumneavoastră unde sunt înscriși? A urmat curiozitatea firească, răspunsul fiind apoi unul care nu mai merită niciun comentariu: în Franța! Iată pe mâna cui a fost învățământul românesc în ultimii ani, dar, cum am spus, ce să mai comentezi? Doar să te rogi să nu mai ajungă în veci să aibă vreo putere de decizie în materie de învățământ. Ieri, a început un nou an școlar. Festivități, flori, lacrimi din partea părinților și a celor mici. Tot tacâmul, dincolo de mizeria de sub preș. În plus, cu o veste de om normal din partea primului ministru. De la anu’, clasa pregătitoare se va ține tot în grădinițe.