„Miza în realismul spontan este exprimarea!” Artistul, Mara Petrovna, vă provoacă la introspecție

Stilul îl exprim fără reguli, iar Mara Petrovna vă invită să „abordați” „Retrospectiva,” un proiect expozițional, necosmetizat.

„Expoziția „Retrospectiva” este o sumă a unor trăiri, este momentul în care au devenit neîncăpătoare și trebuie să plece, să ajungă afară. Urmează altele, cu alte idei, în alte forme.”, spune Mara, care invită publicul larg să vină și să savureze un stil atipic, fără nimic estetic, decorativ sau corect.

Este un proiect care reunește atât momente din ultimii cinci ani, din activitatea artistică a Mariei Petrovna, cât și lucrări noi ce nu au mai fost expuse până acum. Gazda expoziției este showroomul Mariner România, un spațiu neconvențional, care susține activitatea artiștilor timișoreni, din anul 2023, și care a prezentat publicului, până acum, numeroase expoziții inedite. Vernisajul va avea lor miercuri, în 17 aprilie, începând cu ora 19:00, la sediul de pe Strada Divizia 9 Cavalerie 64, Timișoara.

„Miza, în realismul spontan, este exprimarea. Atât. Curentul e un copil, de fapt, dacă îl compari cu vreun altul, dar tocmai asta m-a fascinat: potențialul incredibil pe care mi-l oferă exact în această direcție. Este doar expresie și nimic altceva. Stilul permite asta. De-asta nu pot să fac nimic estetic, decorativ, corect. Ca în orice fel de artă, există posibilitatea să alegi. E un fenomen de rezonanță. Îl și exprim fără reguli – unii spun că ar trebui să fac altfel, și sunt de acord cu ei, în sensul că le respect opinia.  Numai că acest stil mi-a dat o libertate anume: aceea de A FI pur și simplu, pentru că nu dăm din ceea ce avem sau ce facem, ci dăm din ceea ce suntem, da?

Asta e ideea, să dăm din ceea ce suntem. Asta înseamnă exprimarea autentică. Nu cosmetizăm lucrurile. Nu le vopsim. E motivul pentru care eu cred că nu există „greșeală”, în artă!

În realismul spontan nu are loc perfecțiunea, pentru că nu este despre perfecțiune. Realismul spontan merge pe principiul „Hai să facem asta, și să vedem ce se întâmplă…”.

Este vorba, tocmai, despre această prăpastie între perfecțiune afișată și fond – despre autenticitate și asumare, pe de o parte, și artificiu, pe de alta. Avem exemple în ambele extreme. Așa au apărut și oamenii care vin în atelier – și care, în primul rând, se descalță. Mai pun mâna pe o pensulă, îi mai pun să arunce o culoare… Am prieteni pe care îi pun să facă asta, pentru că vreau și eu o parte din ei, dintr-o stare a lor. Inițial, se sperie: „Păi, dacă îți stric lucrarea?” – apoi le arăt că nu au ce să strice, că totul se poate repara. Poți să dai cu albastru peste, și ai făcut altceva. Poți să iei pânza și să o faci bucăți cu un cuțit, și apoi să o folosești pentru un colaj.

Poți să iei culori care nu se potrivesc cu nimic sau să tragi linii strâmbe, așa cum făceai când erai copil și la ora de geometrie erai certat pentru asta, iar toate astea sunt absolut ok! Nu există greșeală. Sunt forme de exprimare în care nu există greșeli. Și fac asta cât de des pot, pentru că mi se pare că asta e una din marile noastre probleme, în ultima vreme, știi? Ne este frică să ne exprimăm, ca să nu greșim. Nu există așa ceva. Nu în pânzele mele. Este despre emoție, nu despre perfecțiune.” – Mara Petrovna.

• Tweet
• Pin It