Mitropolitul Banatului, în pastorala de Crăciun: Ori de câte ori vei trece prin fața unei case care are nevoie de ajutorul tău, nu fi nepăsător

Mitropolitul Banatului ne îndeamnă, în pastorala de Crăciun, să fim mai buni și să-i ajutăm de câte ori putem pe cei aflați în nevoie. „Ori de câte ori vei trece prin fața unei case, unde vei vedea o mamă, o văduvă sau vreun frate care are nevoie de ajutorul tău, nu fi nepăsător, ci ajută-i să fugă din foamete, din frig și din sărăcie”, spune ÎPS Ioan Selejan.

Mitropolitul Banatului vorbește, în pastorala de Crăciun, despre semnificația acestei mari sărbători și ne îndeamnă să fim mai buni. Pentru început, ÎPS Ioan Selejan spune că, în prezent, „tot mai mulți dintre frații noștri vor să se despartă de Dumnezeu și puțini mai sunt cei care își ridică ochii către Hristos Domnul. La Betleem, azi sunt mai mulți îngeri decât oameni”.

De asemenea, ÎPS Ioan Selejan consideră că nașterea lui Iisus Hristos „a fost acel moment astral din istoria omenirii, după creație, când, în mod cu totul direct, Cerul s-a coborât pe pământ, s-a întâlnit Cerul cu pământul. Păcatul ridicase un munte de nerecunoștință între om și Dumnezeu. Omul alerga după moarte, în ea vedea alinarea durerilor pământești. Omul nu mai privea spre cer, ci numai spre pământ. Omul pierduse drumul spre Iubire. Moartea, în esența ei, nu este iubire, ci frângere a oaselor, dar nu și a vieții. Omul iubea mai mult întunericul, și nu Lumina. Și azi vedem cum unii dintre frații noștri vor să pună în lanțuri lumina, să nu se vadă fărădelegile acestei lumi. În întuneric, cred ei că păcatul n-ar fi văzut de Creator. Fraților, Evanghelia lui Hristos ne îndeamnă să ne renaștem și noi azi din uitare, să ne regăsim drumul spre noi și spre semenii noștri”.

Mitropolitul Banatului mai vorbește și despre faptul că printre cele mai grele provocări prin care trece omul sunt acelea de a iubi și de a trece pragul bisericii.

„Cât de greu este a urî, a face rău și cât de ușor și de plăcut lui Dumnezeu este a face binele! Cui îi ceri ajutorul când faci rău, iubite frate creștine?! Și cui îi ceri ajutorul când faci binele?! Unde privești când faci rău și unde privești când faci binele?! (…) Dacă magii I-au adus daruri lui Iisus, oare noi, azi, cui ducem daruri?! Azi, Hristos nu are nevoie de aur, de tămâie și de smirnă, ci are nevoie de iubirea noastră, de iubirea față de cei aflați în suferință, frații mai mici ai Lui. Iubiților, lacrimile pocăinței noastre sunt aurul cel așteptat de Hristos de la noi. Lacrimile omului cad în cer, nu pe pământ. Lacrimile sunt pâinea și cuvântul de mângâiere pentru cel aflat în suferință. Iată aurul, smirna și tămâia ta pe care le poți aduce lui Hristos azi și ori de câte ori vei trece prin fața unei case, unde vei vedea o mamă, o văduvă sau vreun frate care au nevoie de ajutorul tău. Nu fi nepăsător, ci ajută-i să fugă din foamete, din frig și din sărăcie”, scrie în pastorala de Crăciun.

În final, mitropolitul Banatului transmite că „îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă mângâie pe toți, mai ales pe cei aflați în suferință și să-Și reverse mila Sa cea bogată peste neamul nostru greu încercat în aceste vremi. Să aveți parte cu toții de sănătate, de pace și de bucurii în Duhul Sfânt”.

• Tweet
• Pin It