Mit sau adevăr? Produsele nemțești la control

cos
explo 1000x200

Detergenții din Germania sunt mai buni decât cei din România? Produsele din Germania au gust mai bun decât cele din România? Expertul financiar, Ana Zambori, stabilită în Germania, de mai bine de 10 ani, vine cu explicații.

Am căutat foarte mult în baze de date, statistici/studii despre nivelul de apă din Romania. Am găsit ceva din 2015, dar nu la nivel de Eurostat. Ceea ce înseamnă că cercetătorii care s-au ocupat zeci de ani de această temă au fost băgați în seamă sau chiar nu există astfel de studii? Deseori aud chestiuni de genul: “Cu cât este pachetul mai mare cu atât spăl mai mult”. Iarăși un mit care este infirmat. De către cine? De către cercetători. De obicei cu cât este pachetul mai mare, cu atât sunt umflați (și în Germania) cu alte componente cum ar fi săruri și minerale argiloase (care nu au nimic de a face cu calitatea de spălare a detergentului).

Până să ajungem la lucruri clare, doresc să te întreb ceva: Ce tip de apă curge la tine la robinet? Cât de calcaroasă este? A testat cineva un lucru așa de simplu? Dacă a testat, a informat pentru a te ajuta și înțelege tabelul acela complicat de pe pachetul de detergent?

1. Apă dură/moale. Orice apă din izvoarele planetei conține cantități mai mici sau mai mari de minerale provenite din mediul din care a fost recoltată. Apa dură conține cantități mari de săruri de calciu, magneziu etc., deci are duritate mare. Apa moale este apa meteorică (apa de ploaie), foarte potrivită pentru spălat. Spălatul în apă dură necesită produse de curățat care conțin aditivi pentru dedurizare ori cantități mai mari de produse de curățare.
2. Apă acidă/bazică (alcalină). Caracterul acid/bazic al apei se măsoară în unități pH (de la 1 la 14; apele acide au un pH cu valori situate sub valoarea 7, apele neutre au pH cu valoarea circa 7, iar apele bazice au pH peste valoarea 7). Apa superbazică (pH 11,5) are proprietăți detergente, fiind considerată de zeloși un „detergent al viitorului“. Se fabrică și se comercializează, la prețuri de mii de euro, aparate care produc apă puternic ionizată (superacidă, superalcalină etc.). Bineînțeles că în funcție de tipologia de apă se spălă hainele. Ne ajută astfel de teste? Până vă povestesc cum este în altă țară europeană, vă rog să vă aruncați privirea pe cutia de detergent de acasă și să încercați să deslușiți singuri câte componente are de spălat și câte sunt umplutură.

Despre ce tabel vorbesc? Despre acesta:

Ai observat că este trecută ce fel de apă ai, plus cât de murdare sunt hainele? Apoi este adăugată cantitatea în mililitri. De ce în mililitri și nu în grame? Aud foarte des că detergenții din Germania sunt mai puternici, spală mai bine decât cei din România. M-am întrebat. M-am documentat și acum doresc să vă povestesc ce se întâmplă uzual în Germania. Apa de la robinet este testată regulat. Dacă nu atinge anumite valori, atunci administratorul clădirii este obligat să ofere “apă bună” pentru chiriași. În baza acestor teste se face regulat “rețetă” de detergent. Apa fiind testată astfel și datele statistice/testele ajung la firma de producție detergenți. În plus, apa în Germania este diferită față de cea din România. Se poate că și concentrația de detergent să fie alta în Romania pentru că nu știu cât de des astfel de testări sunt în interesele companiilor de producție detergent. Așa că ei iau datele, nu știu de unde, și aplică în “rețetă”. Poate că România trebuie să fie mai transparentă cu astfel de date. Sigur poate crede că orice firmă de export detergent pentru Europa de Est nu știe ce concentrație să “amestece”.

Dar ce fac parlamentarii? Ce se întâmplă la nivel legal european?

După aderarea României la Uniunea Europeană, legal există două comisii care se ocupă în mod special de probleme legate de politica în domeniul concurenței şi privind protecția consumatorului:
• ECON (afaceri economice şi monetare) – politica economică şi monetară a UE, normele în domeniul concurenței şi ajutorul de stat acordat întreprinderilor
• IMCO (piaţa internă şi protecţia consumatorilor) – identificare şi eliminarea obstacolelor din calea funcționării pieței unice şi promovarea şi protejarea intereselor economice ale consumatorilor

Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 privind detergenții, reglementările de introducere pe piață a detergenților și agenților tensioactivi destinați detergenților sunt armonizate. Producătorii de detergenți și/sau agenți tensioactivi destinați detergenților trebuie să fie stabiliți în Comunitate. Pe lângă degradarea primară, trebuie verificată biodegradabilitatea aerobă completă a agenților tensioactivi. Dacă biodegradabilitatea cerută nu este atinsă, surfactantul poate fi introdus pe piață numai în anumite condiții cu o derogare.

Etichetarea ingredientelor este reglementată în Anexa VII A. Dacă produsul conține enzime, dezinfectanți, înălbitori optici și/sau parfumuri, acest lucru trebuie menționat pe ambalaj, indiferent de concentrația acestora. În plus, față de aceste informații generale, toate parfumurile care sunt suspectate că declanșează alergii trebuie să fie enumerate după nume dintr-o concentrație mai mare de 0,01 la sută din greutate. În concluzie, legal, nicio firmă care vinde in Europa nu are voie să încalce prevederile Uniunii Europene, atât de producție, cât și de comercializare. Singura diferență este testarea periodică a apei cât și datele trimise periodic către firma producătoare de detergenți.

Așa se întâmplă și cu alte produse din exteriorul României. M-am întrebat, am cercetat și am ajuns la concluzia pe care am scris-o și în cartea “Micul economist”. România a fost învățată că străinii sunt trădători. Tot ce vine de acolo nu este bun. De aceea populația, după 1990, a început să migreze pentru a se “convinge” și dintr-o dată tot ce era străin este bun. Așa a început bișnița, și pe lângă asta am început să importăm și să aducem toate rebuturile auto din Europa. Eu am crezut că bișnița cu produse din străinătate a încetat o dată cu aderarea la Uniunea Europeana a României, dar încă aud foarte des comparațiile că produsele din străinătate sunt superioare produselor din România. Acum ați văzut, legal, nicio firmă nu riscă să își piardă licența de producție aducând în România alte produse decât în altă țară europeană. Într-adevăr, ce este în mintea noastră a romanilor? Trebuie să treacă câteva generații pentru reseat-ul complet pentru a schimba generații cu gândirea complexă și reală.

ana 2

banner 970 x 250