Mica „turnătorie” din industria Reșiței de altădată

Orașul trebuie să-și cinstească trecutul. Dar nu oricum, ci mergând înainte și dezvoltându-se.

Zilele acestea este marcat momentul 3 iulie 1771, atunci când primele furnale se aprindeau la Reșița. Dezvoltarea industrială s-a datorat unor conjuncturi specifice zonei și epocii secolului XVIII. Pe atunci nu erau mijloace de transport iar asta impunea ca industria să se dezvolte acolo unde existau resurse. În ultimii zeci de ani însă au dispărut industrii, nu doar cea de la Reșița, pentru că s-a schimbat conjunctura istorică.

„Nu avem motive să plângem că nu se mai face siderurgie pentru că nu mai este nici locul și nici momentul. E mai ușor să produci la Galați cu minereu de fier din Brazilia pentru că e mai ieftin să exploatezi la suprafață și să transporți pe jumătate de planetă cu vaporul”, a punctat consilierul local Alexandru Borza în cadrul evenimentului aniversar desfășurat ieri în singura clădire rămasă în picioare din fosta Platformă Mociur.

O platformă întinsă pe 37 de hectare, a cărei construcție începea în 1955 și unde astăzi mai funcționează singura fabrică de cuzineți din țară. Peste 300 de nave și peste 5.000 de motoare de locomotive, alături de multe altele, merg datorită cuzineților produși aici, după cum a punctat ing. Iulian Georgevici, ultimul director al platformei. Cuzineții sunt un element care jonglează în ordinul micronilor, fără de care nicio mașinărie nu se învârte corect iar, în planurile francezilor de la Nhood, această fabrică va continua să funcționeze atâta timp cât va avea comenzi.

În opinia lui Georgevici, este o obligație morală ca orașul să-și urmeze drumul transformând însă ceea ce încă există. Asta pentru că nimic nu e imuabil în timp. De aceea, Reșița trebuie să se dezvolte, după cum a subliniat și Alexandru Borza, și poate că Mociurul este locul cel mai reprezentativ pentru asta întrucât viitoarea șosea cu patru benzi va înlocui fostele industrii din zonă. „Orașul se va dezvolta, are un parc industrial modern de care sunt interesați investitori germani. Dacă vrem investitori, e important modul cum orașul va arăta pentru că aceștia sunt atenți la locul unde trăiesc viitorii lor angajați. Toate se leagă și ne dorim ca în Reșița să avem activități economice cât mai prietenoase cu mediul și nepoluante, cu oameni bine pregătiți și bine plătiți”, a încheiat Alexandru Borza.

Pentru a nu uita ce a fost odată, în clădirea rămasă în picioare, se vrea și amenajarea unui muzeu al industriei locale. Aici, tineri precum Andrei Bălbărău și Ioana Ciolea se încăpățânează să păstreze ceea ce ei înșiși denumesc „cea mai mică turnătorie din țară”. Cu sprijinul lui Iulian Georgevici, au achiziționat un cuptor electric în care, din când în când, topesc aluminiul și-l toarnă în mulaje de nisip.

„Aluminiul este cel mai potrivit material cu care putem lucra întrucât are un punct de topire mai scăzut decât al altor materiale, în jur de 700 de grade, și se găsește mai ușor. Noi setăm cuptorul la 900 de grade pentru ca procesul să meargă mai bine și mai repede. Aluminiul topit se toarnă pe un mulaj dintr-un nisip special folosit în turnare și în care au fost imprimate matrițele”, a explicat Andrei Bălbărău procesul care durează câteva minute și în urma căruia rezultă mici suveniruri pe care cei care vizitează locația le pot păstra. Atât a mai rămas din marea industrie de altădată: o mică turnătorie și o mare dorință a unui oraș de a merge înainte. Dar nu oricum, ci respectându-și trecutul.

• Tweet
• Pin It