Meteorolog la polul frigului din Banat

Casiana Stanec aniversează, la vară, 30 de ani de activitate neîntreruptă în această profesie.

Este printre puținii meteorologi din țară, școliți la unul dintre cele două centre existente înainte de 1989, la Arad și la Craiova. A acumulat multă informație, o bogată experiență și s-a confruntat cu situații meteo inedite la Bozovici, în Valea Almăjului. Zona este numită și „polul frigului” din Banatul Montan, din cauza fenomenelor de inversiune termică ce se produc adeseori iarna.

 „În trecut, s-au efectuat o sumedenie de observații, de măsurători, dar punctul propriu-zis de la Bozovici există de prin anii ꞌ60. Inițial s-a pornit de la un birou existent, ba în Primărie, ba la Ocolul Silvic, după care, actualul sediu, clădirea în care ne aflăm, a fost alocată ulterior. Aparținem de Centrul Meteorologic Banat-Crișana din Timișoara, acolo unde se colectează datele din întreaga zonă de vest a țării.”

Meteorologul Casiana Stanec, a adunat informații prețioase într-o lucrare. Aceasta a fost apreciată la nivel de instituție și distribuită spre cunoaștere pe site-ul profesioniștilor din breaslă. „Am făcut o serie de observații utile și am notat, între altele, în ceea ce ne privește, valori  medii, maxime, minime, precipitații lunare. Am notat minima din 1985 de -30,8 grade, în ianuarie și maxima absolută înregistrată la Bozovici, în 2007, de 41,8 grade Celsius, în luna iulie. Diferența dintre minimă și maxima zilei este foarte mare. Dimineața e foarte frig iar la prânz excesiv de cald. De cele mai multe ori iarna, e mai frig decât pe vârful Țarcu, deși suntem în depresiune. Astfel ni se spune Bozovici-polul frigului din Banat.”

Informațiile de specialitate arată că prima prognoză meteo i se poate atribui lui Bejamin Franklin care, în 1743, reușea să identifice traseul unui uragan. Iar primul „meteorolog” a fost filozoful grec Aristotel, care a scris și o carte intitulată „Meteorologica”. Un tratat reprezentativ pentru nivelul de cunoștințe din acele timpuri, care vorbește despre mișcarea aerului, nori, ceața, temperaturi, corpuri cerești, fenomene ale naturii. Cât privește țara noastră, în 1884 ia ființă Serviciul Meteorologic al României sub conducerea lui Stefan Hepites.

Pentru Casiana Stanec, meteorologia a devenit pasiune, un mod de a fi și nu contează sacrificiul timpului, renunțarea la confortul personal, câtă vreme profesia o cere. Se lucrează în ture de câte zece ore, indiferent de anotimp și sărbători legale. „Nu mi-am pus problema și nici nu cred că aș putea face altceva. Sunt mândră că și din punctul acesta de observație de la Bozovici, pleacă date, care împreună cu altele, formează o prognoză. Practic la noi e munca brută, de la noi pleacă informația. Ceilalți, cu date radar, întocmesc prognoza. Stația noastră este una de interes județean față de altele, cum e stația Caransebeș, de exemplu, (datorită fostului aeroport) una de interes internațional. Mă bucur că și localnicii au devenit interesați de starea vremii și mă mai întreabă uneori despre prognoze.”

Apropierea de meteorologie, criterii pentru alegerea profesiei

„Părinții mei au ales pentru mine și la sugestia lor am urmat liceul de specialitate de la Craiova. Eu sunt din Bozovici, iar liceul de aici avea doar profilul agroindustrial, care nu mă avantaja din nici un punct de vedere. Nu mă vedeam tehnician veterinar, așa că am preferat să plec să mă fac meteorolog. Mi-a fost greu să mă desprind din mediul rural în care crescusem, dar m-am adaptat. Apoi, când am reușit la concursul pe post, din primii ani am avut un mentor pe care l-am stimat și apreciat. Colegul meu, mulți ani șeful meu, regretatul Efta Pâșlea, omul care mi-a împărtășit din tainele meseriei și cel care m-a format. Am pornit ca tehnician debutant, pe urmă, după multe examene, am ajuns meteorolog, ca acum să conduc Stația.”

Vremurile s-au schimbat, s-a îmbunătățit infrastructura, a intervenit tehnologia care ușurează activitatea și în acest domeniu. „Eu sunt bucuroasă pentru faptul că am prins metode de lucru clasice. Eram o stație cu personal complet, ieșeam în fiecare oră indiferent de cum era starea vremii de afară și culegeam datele de pe platformă. Determinam temperatura aerului, direcția vântului, viteza, presiunea atmosferică, cifram pluviograme, vizibilitatea, nebulozitatea, făceam determinări în sol. Trebuia să ne încadrăm în timp, în cele câteva minute alocate fiecărei operațiuni de citire și interpretare. În 10 minute se crea un mesaj meteo sinoptic. Adică noi, meteorologii, vorbim numai în cifre și transmiteam vocal prin stație. Pe urmă au intervenit telefoanele mobile. Scriam un sms, text, iar acum transmitem direct din calculator.”

Poate mai mult ca în altă parte, tehnologia a luat locul omului. „Am rămas doar doi observatori la Stația meteo din Bozovici. Lucrez împreună cu colega mea, Nicoleta Marin. În prezent, totul se bazează pe aparatură modernă și intervenim prea puțin. Nu mai folosim termometre, avem senzori de temperatură, senzori de vânt și multe altele. Pe timp de noapte, datele se înregistrează pe pilot automat și clar, lipsesc multe din informațiile pe care omul le-ar putea adăuga: ce fel de nori sunt pe cer, la ce înălțime, la ce etaj, vizibilitate. De pildă, în viitor se va introduce un sistem care nu va mai avea nevoie de personal, va funcționa independent, chiar în caz de avarie, când nu mai există alimentare cu energie. Practic, stații meteo automate.”

Despre meteorologi

În România, în categoria profesională „meteorolog” sunt cuprinse 1.080 de persoane și după cum spune Casiana Stanec, au dispărut liceele de profil. Cum se specializează o persoană care dorește să acceadă în acest domeniu, al meteorologiei? Ei, bine, din mers, „de la unul la altul, un fel de învățare la locul de muncă. E simplu, se învață programul informatic respectiv și gata. În plus, calculatorul afișează totul: presiune atmosferică, temperatură, vânt, umiditate.” Ironia sorții pentru o profesie care necesită, de timpuriu, foarte multe acumulări de informații de specialitate.

Pentru un cunoscător, cerul rămâne mereu un loc de observat, iar ochiul format, determină căutările: „Când sunt acasă privesc cerul. Cunosc tipul de nori, genul, specia și etajul din care fac parte și atunci îmi dau seama ce va urma. Mi-a intrat în reflex și mă bucur că pot anticipa ce se întâmplă.”

Timpul liber e puțin dar și atunci când e vremea concediilor, preferă iarna, la munte, la schi. „Sportul acesta l-am descoperit târziu, după 40 de ani, datorită soțului meu și prietenilor noștri. Facem echipă cu pasionați de schi și mergem de opt ani la Kopaonik, în Serbia. Am mai fost  în Bulgaria, la Bansko, dar și în Austria. Sigur că am experimentat Muntele Mic, Brașov și peste tot îmi place. Ceea ce am reușit anul acesta, am coborât pe o pârtie neagră (grad de dificultate maxim după pârtiile roșii și albastre) și mă bucur tare mult de această performanță.”

 

• Tweet
• Pin It