Multă lume a vorbit despre buget şi despre voltele preşedintelui înspre a îl aproba. Politică, fireşte. Sasul cu şase case, după ce a trimis doar de pe linia de fund a terenului, a mai cerut o pauză de pişi, a reintrat pe teren şi a tăiat o minge la fileu. Că, ca tenisul nu e nimica.
Acuma, ca oameni ce ne pretindem normali, trebuie să ne gândim la lucruri ce ne vor influenţa pe noi, ca popor ce nu trăieşte macroeconomic şi nu absoarbe fonduri europene. De exemplu. Plec de la aproape insignifiant, pentru a ajunge la final. Matematicienii şi filozofii îi spun cumva, dar ziarişii nu au pretenţii de astea. De unde plecam? De la taxa pe ceva. Compusă din una, din alta, „noi ne dăm cu parapanta” etc. Ideea este că, la o sumă de aproximativ 150 lei, compusă din mai multe taxe cumulate, se elimină una de doi, trei lei. Buni şi ăştia, zice amărăşteanul. Dar, dacă ne gândim la sute de mii de cotizanţi, se cam adună ceva. Ce altceva, decât o gaură la buget. Cel ce ar trebui să plătească doi, trei lei mai puţin, nici nu sesizează. Dar, leii ăştia adunaţi la bugetul naţional fac miliarde.
În fine, cred că e un fel de a te lăuda că dai gratuit pe parbrizul maşinii cu apă de la fântână. Ce mi se pare mai grav este păcăleala cu creşterea salariului minim şi a pensiilor. Te trezeşti tu, mare guvernator economic şi spui că, de mâine, toţi angajaţii vor fi plătiţi cu minim 1450 lei. Şocul va fi resimţit de antreprenorii mici şi mijlocii. Care, vor fi obligaţi să dea mai mult la stat. De unde? Din majorarea preţurilor, de unde altundeva? Şi atunci, nu vom avea acelaşi raport între venituri şi cheltuieli? A crescut preţul la piaţă pentru morcovi, pătrunjel, mărar, ceapă etc. Pensia a crescut! Salariul minim a crescut! Dar, nemernicii de afacerişti au crescut şi ei preţurile. Pe ei, pe ei, pe mama lor!
Dar, nici statul nu se lasă mai prejos. Au crescut veniturile? Hai să le luăm înapoi. Cum? Preţuri mărite la gaz şi la curent. Băi consumatorilor, băi protestatarilor, să vă intre bine în cap. Noi vă dăm puţin şi vă luăm mult. Cum este posibil? Poate că, dacă am şti să răspundem la întrebarea asta nu am mai avea de ce să întrebăm.