Mare e grădina ta, Doamne!

Romi, bă băiatule, bă! Ești tare, frățioare! Tare de tot. Dacă ar fi după mine, ar trebui să primești titlul de cel mai ingenios președinte de Consiliu Județean nu doar din ADR Vest, ci din toată țara. Și nu de acum, ci din toate timpurile. Bă, Romi, zică ăștia de la pesede ce-or vrea, că ești habarnist de administrație, că o iei pe arătură, că te cerți cu toți, că ești așa și pe dincolo, dar să știi că eu te apreciez la maximum. Astăzi, adică ieri, mi-ai dovedit că ești un vizionar pe cinste. Sincer, eu te-aș alege președinte de CJ pe viață. Pe bune, nu glumesc!

Păi cum dracului să nu te aleg, Romi, tot la patru ani când tu ești expresia zicalei „să faci din rahat bici, iar pe deasupra să și pocnească.” Cu bani puțini, dar cu suflet și dragoste de Banatul Montan, în special de Muntele Mic, faci lucruri mărețe. E adevărat, nu se vede mai nimic în urma ta, dar așa te lauzi ori de câte ori ai ocazia. Cu economii de la tuns iarba de pe marginea șanțului, de la astupat gropile din asfalt, de la protocol. Cinste ție, bă Romi, eu mă bucur pentru fiecare inițiativă pe care o ai. Dau un exemplu care intră în sfera digitalizării. Sistemul electronic de monitorizare a angajaților Consiliului Județean. La început, când te-am auzit că faci una ca asta, am crezut că glumești, deși știam că la tine vorba e vorbă. Apoi mi-am zis că pentru creșterea eficienței activității și a productivității muncii, niciun efort financiar nu mi se pare mare. Toți angajații așteptau cu sufletul la gură să implementezi sistemul cu cartele electronice, cu camere video peste tot, cu oameni puși special să urmărească fiecare mișcare. Până și eu am exclamat admirativ: „Bă, e tare Dunca ăsta, bă, dacă unu, unu singur nu crâcnește în fața lui.”

Și când încolo, ce să vezi, frate. Din lipsă de nu știu ce, Romică și-a băgat picioarele în ea de digitalizare, a renunțat la sistemul ăla deștept cu care speriase tot Consiliul Județean și a apelat la ce credeți? N-o să ghiciți nici până la Paște, oricât v-ați screme și asta pentru că, Romi al nostru una zice azi, alta face mâine. Ați ghicit? V-am spus eu că n-o să ghiciți? Ei, bine, s-a întors la bătrâna condică de prezență. „La ora 7 și un sfert o iau de la poartă la mine în birou, iar la 3 și jumătate o duc înapoi.” Cine întârzie și cine pleacă mai devreme se alege cu ora tăiată. Wow, ce tare ești, hombre!

Vă dați seama cu ce se ocupă, între altele, un președinte de Consiliu Județean? Ținând evidența angajaților! Care semnează și care nu semnează condica dimineața. Tot e bine că nu-i pune să o semneze de trei sau chiar de patru ori pe zi, așa cum îi pusese pe lăutarii lui Benga de la Centrul Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiţionale. Mare e grădina ta, Doamne!

Acest text e un pamflet și trebuie tratat ca atare!

• Tweet
• Pin It