„Mama îți scrie ție, copilul meu!” Scrisori din dorul unei mame, expuse la Memorialul Revoluției Timișoara

Într-o sală a Memorialului Revoluției din Timișoara, printre fotografii, documente și obiecte care spun povestea lui decembrie 1989, se află trei scrisori. Sunt scrisorile Anei către fiul său, Lorenț Fecioru, muncitorul de 38 de ani împușcat mortal în centrul Timișoarei, în 17 decembrie 1989.

Lorenț Fecioru era muncitor la Trustul de Construcții Montaj din Timișoara. Născut în Moldova, crescut la Constanța alături de mama sa, a ajuns la Timișoara pentru un nou început. În decembrie ’89, a ieșit în stradă, s-a alăturat celor care au blocat tramvaiele la Timișoara, care au cerut libertate. În 17 decembrie 1989 a fost împușcat în inimă, în apropiere de catedrala mitropolitană.

Scrisori pentru un fiu care nu le-a mai citit niciodată

Prima scrisoare a Anei către Lorenț este datată cu 17 decembrie 1989. „Mama îți scrie ție, copilul meu, (…) din inimă de mamă mult îndurerată că dorul de tine nu va trece niciodată”, i-a scris Ana fiului ei.

Mama Ana a continuat să scrie și peste o lună, în ianuarie 1990, de ziua lui Lorenț: „Lucă, îți scrie mama de ziua ta. Băiatul mamii băiat.”

De la fiul ei, Anei i-a rămas maioul pe care l-a purtat în ziua în care a fost ucis. Acesta se află și el la Memorialul Revoluției, expus drept mărturie a suferințelor din acel decembrie.

În 1992, după ce a căutat ani la rând răspunsuri, Ana a scris o nouă scrisoare: „Mama nu se lasă până nu află.”

Dar răspunsurile n-au venit niciodată.

Gino Rado: Mama Ana era o femeie mică de stat, dar foarte dârză

Scrisorile au ajuns la Memorialul Revoluției într-un pachet trimis chiar de mama Ana. Tot acolo era și maioul fiului ei. „S-a pus pe drum, la un moment dat, să afle ce s-a întâmplat cu copilul, cine l-a ucis. Ea este o femeie foarte mărunțică de stat, simplă, dar o femeie foarte dârză care voia să se facă dreptate, să afle adevărul”, a povestit Gino Rado, președintele Memorialului Revoluției din Timișoara.

„Am cunoscut-o personal pe mama Ana prin 2001-2002, când ne-a făcut o vizită. Mi-am dat seama câtă durere stă în sufletul ei și cât de determinată era în afla adevărul despre moartea fiului ei. Din păcate, foarte clar nu se știe cine i-a ucis fiul. Când mă gândesc la ea, parcă îmi aduc aminte de Miorița. Este extraordinară determinarea și dorința mamei de a afla adevărul”, a mai spus Gino Rado.

Memorialul Revoluției păstrează mărturii despre multe dintre familiile care i-au pierdut pe cei dragi în decembrie 1989. „Din păcate, asta înseamnă istoria noastră recentă. Face parte din tragismul evenimentelor din 1989”, a conchis, cu tristețe, Gino Rado. Scrisorile Anei Fecioru sunt expuse permanent la Memorial, alături de toate aceste povești. O amintire a faptului că, pentru unii, revoluția nu s-a încheiat niciodată.

• Tweet
• Pin It