„M-am născut într-o familie privilegiată și vreau să «plătesc» pentru asta prin activismul civic pe care îl desfășor”

Pe timișoreanca Flavia Matei o găsim la Viena, foarte implicată în viața organizației „DREPT pentru îngrijire” a lucrătoarelor românce din branșa îngrijirii la domiciliu 24 de ore din 24. Desfășoară activism social, se zbate pentru cauza migranților în general și a femeilor care îngrijesc bătrâni, în special. Le numește colege, deși profesional nu are nicio legătură, fiindcă Flavia este arhitect.

A urmat trei ani de arhitectură la Timișoara și după cum spune, la un moment dat, a simțit că vrea să se îndrepte spre o altă direcție, că acest domeniu nu i se potrivește și de aceea trebuie să caute alternative profesionale. A luat în calcul să se lase de școală sau să-și ia lumea în cap, adică să ia un an de pauză și să plece la Viena, într-o țară a cărei limbă nu o cunoștea deloc. Anul pregătitor și obținerea atestatului lingvistic i-au dat aripi, determinând-o să continue, totuși, arhitectura, dar la alte standarde. Privind în urmă, spune că studiul în capitala Austriei nu a fost foarte dificil prin prisma faptului că nu a avut de plătit taxe de școlarizare, dar cu toate acestea a existat stresul legat de cheltuielile de fiecare zi. Acestea au fost acoperite cu sprijinul părinților care au dus greul în toți anii ce au urmat. Văzându-se cu diploma în mână, a căutat un job pe măsură, dar făcând parte din categoria migranților est europeni a simțit pe propria-i piele acest dezavantaj. Proiecția din mentalul colectiv românesc către Occidentul unde curg râuri de lapte și miere pentru Flavia s-a risipit în două zile.

„Realitatea e cu totul alta aici, unde trebuie să te zbați pentru orice așa că eu foarte repede mi-am învățat locul în societatea austriacă. Ca tânăr absolvent nu știi nimic, nici ce drepturi ai, nici cum să negociezi, ce înseamnă plată decentă, iar când am obținut primul job mi s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior! Că e oportunitatea vieții mele fiindcă trimisesem peste 100 de CV-uri și am fost bucuroasă că am ajuns într-un birou de arhitectură”, spune Flavia Matei.

Ca arhitect debutant s-a lovit din prima de inegalități precum munca „aproape” la negru și greutatea obținerii unui contract de muncă just, ore suplimentare neplătite, program non stop sau în weekenduri în caz de predare a unei lucrări. Pas cu pas, odată cu trecerea timpului și-a dat seama de nedreptățile care o deranjau și a început să prindă glas. A învățat să își impună reguli în ceea ce privește abuzul la locul de muncă, refuzul unor condiții neconforme, plăți incorecte.

După perioada de tranziție în care a lucrat într-un birou de arhitectură, proiectare de construcții civile, locuințe și alte edificii cu funcțiuni publice, cu materiale sustenabile și energie recuperabilă, Flavia Matei este acum cadru didactic la Universitatea din Linz. Și-a dat seama că e atrasă de catedră, îi place să predea, să fie permanent în mijlocul tinerilor și spune că această activitate îi produce mult mai multă satisfacție emoțională. Predă proiectare la forma de învățământ master (internațional) la Institutul BASEhabitat, Facultatea de Arhitectură a Universității de Arte și Design din Linz, focusat pe sustenabilitate socială și de mediu, lucrează cu materiale de construcții sustenabile, în contexte sociale pentru comunități vulnerabile. Cursurile sunt predate online de la debutul pandemiei, dar perioade îndelungate de timp, semestrial, de două sau trei ori pe săptămână, Flavia Matei a făcut naveta cu trenul. De ce cu trenul? Pentru că spune că este o ecologistă convinsă și nu folosește mașina decât dacă e neapărat necesar! Cu trenul i se pare varianta cea mai practică, o oră dus și întors, e un timp al ei în care poate lucra, verifică mesaje, răspunde la e-mailuri, mai completează subiecte pentru curs. În plus, spune că e odihnită, fără stresul legat de eventuale ambuteiaje, condițiile de călătorie sunt confortabile, iar trenul e de mare viteză.

Activismul i se trage din perioada studenției când a fost impresionată de militantismul colegilor săi germani alături de care împărțea apartamentul și care au inspirat-o. A abandonat ideile neo-liberale pe care le avea de acasă devenind o înfocată susținătoare a solidarității sociale. Împreună cu tinerii germani a participat la diferite proteste pe teme ale drepturilor omului, a susținut cauza Roșia Montană de la Viena și spune că tot ce a învățat despre activism a fost departe de țară. Activist este și soțul ei, dar profesionist, fiindcă lucrează la GreenPeace acolo unde coordonează proiecte de mediu.

A mai fost implicată în campania „Sezonieri”, pornită de sindicatul agricol din Austria. A mers în câmp unde lucrau diverși sezonieri, între care și români, pentru dialog și distribuirea de materiale informative, căutând eventuale cazuri de abuz și exploatare. Din postura de imigrant, s-a lovit de foarte multe ori de discriminare în diferite forme, dar sigur că asta depinde și de clasa socială sau poziția ocupată.

La Viena, arhitecta timișoreancă Flavia Matei trăiește intens viața profesională, e o voce în rândul activistelor din domeniul social și de șase luni, fericita mămică a unei fetițe. Spune că nu corespunde profilului de mamă clasică și încă învață să jongleze cu toate pentru a face față cu brio provocărilor. Simte că s-a născut cu o doză foarte mare de noroc, într-o familie care are securitate financiară, securitatea unei locuințe, că nu a avut lipsuri de niciun fel și i-a fost oferit un standard de viață ridicat.

„Sunt conștientă că acesta este un privilegiu în lumea în care trăim și că foarte mulți oameni nu se bucură de așa ceva și atunci dacă eu am privilegiul ăsta, mi se pare că e de datoria mea să ajut alți oameni care nu-l au. Mi se pare că e chiar o obligație pe care toți oamenii din poziția asta trebuie să și-o asume și să «plătească» pentru ea în sensul de implicare activă pentru mai multă dreptate în societatea noastră”, spune Flavia Matei.

• Tweet
• Pin It