Tânăra almăjeancă este asistent farmacist, lucrează la una dintre farmaciile aflate în stațiunea Băile Herculane și este studentă în anul IV.
La prima vedere, aceasta pare o informație obișnuită, dar vă asigur că nu e! Surprinde perseverența copilului de odinioară provenit din mediul rural, dorința de mai mult și de mai bine, într-un domeniu spre care nu are chemare oricine. A parcurs un drum special printre oamenii în halate albe, unde prețuiește relația cu pacienții, dorindu-și să ofere de fiecare dată, la fiecare interacțiune cu un client, mult mai mult decât simple indicații asupra administrării unui medicament.
Originară din satul Petnic, județul Caraș-Severin, a ajuns la oraș de timpuriu, la 14 ani. Atunci când majoritatea copiilor încă oscilează în privința alegerilor, Călina Giurginca, susținută de părinți, a decis să plece la Arad. A ales nu doar cu inima ci și cu mintea, fiind convinsă că acesta e drumul pe care și-l dorește și mai ales, că poate face față singură greutăților fără ajutorul celor de acasă. Este primul copil dintr-o familie de oameni modești, care-și duc viața liniștită la țară. „Am dorit să fiu independentă iar părinții au avut încredere în mine. Patru ani am locuit la cămin pe când eram elevă la Liceul forestier, specialitatea protecția mediului. Am ales Aradul fiindcă mama mea e din zonă, cunoșteam oarecum orașul și locurile. Dar, după liceu, tot acasă la Petnic m-am dus… ca să mă înscriu la postliceala de asistent farmacist, de această dată la Drobeta-Turnu Severin. Am ales fiindcă era mai aproape de noi, de satul copilăriei mele. Iar postul a venit ca o întâmplare, destul de repede, la Bozovici, unde era nevoie de asistent farmacist.”
Călina Giurginca nu s-a mulțumit cu atât și a continuat în paralel cu jobul, formarea continuă. Cu alte cuvinte, a urmat școală după școală, înscriindu-se la Facultatea de Medicină, Farmacie și Medicină Dentară din Arad. Extrem de modestă, recunoaște ca pe o vină vârsta la care încă studiază.
De ce farmacie?
„Mi-a plăcut dintotdeauna acest domeniu al farmaciei, chimia, substanțele care alcătuiesc un puzzle al binefacerii, mediul, oamenii, interacțiunea cu pacienții. Mi-a fost greu la început, am avut nevoie de adaptare, de o perioadă de practică în farmacie până când am învățat toate substanțele, cum se eliberează rețetele, circuitul lor. Da, a fost foarte greu, dar până la urmă m-am obișnuit. De fapt ca în orice domeniu, dacă aprofundezi, reușești.”
Cum se vede relația farmacist – pacient, liantul dintre medic și cel căruia îi sunt prescrise medicamentele?
„În primul rând, totul ar trebui să se bazeze pe respect. Dacă respecți pacientul, atunci el te va respecta pe tine. Respecți pacientul pentru că, de obicei, nu vine de plăcere în farmacie. Sunt și situații în care pacienții vin să ceară sfaturi despre suplimentele alimentare, despre cremele dermato-cosmetice, dar, din păcate, în majoritatea cazurilor ei vin pentru că au probleme. Ca farmacist, trebuie să fii empatic, să înțelegi omul, după aceea să faci consiliere sau recomandări. Și mai ales, să încerci să faci o farmacovigilență, mai ales că sunt aceiași pacienți, pe care îi cunoști. E foarte multă lume care ia tratament după ureche, pe principiul iau că a luat și vecina. Și trebuie explicat că nu e bună deloc o asemenea decizie. Apoi, mai sunt alții care vin stresați, supărați, bolnavi cu afecțiuni grave, care nu au răbdare. E nevoie de calm și înțelegere pentru toți.”
După cinci ani ca asistent farmacist la Bozovici și alți doi ani petrecuți la farmacia din localitatea Eftimie Murgu, tânăra almăjeancă a fost solicitată să se transfere la Farmacia Diana din Băile Herculane, unde era nevoie de personal.
„A trebuit să plec, să mă mut în Herculane, deși sufletul meu este în Valea Almăjului. Dar, deja mi-e greu să fac naveta zilnic, câte 60 sau 80 de kilometri, mai ales pe timp de iarnă. Așa că asta e cea mai bună rezolvare. Și așa fac „naveta”, în sesiune, la facultate la Arad. Mai am un an, pe urmă rezidențiatul.”
Călina Giurginca a transformat dragul de oameni și plăcerea de a-i înțelege, în pasiune. Citește mult, se documentează în domeniul psihologiei și a comportamentelor umane. „Sunt curioasă să știu cum gândesc, care sunt substraturile unor decizii ale semenilor mei. Am devenit pasionată de psihologie și nu se știe, poate într-un anume viitor aș putea face mai mult. Poate chiar să urmez ceva în acest domeniu, posibil o supra specializare, nu știu. Știu doar, că informația îmi va fi utilă cândva…”
Tânăra farmacistă motivează că are timpul liber limitat, ba chiar spune că nu-l are deloc, având în vedere aglomerația examenelor din sesiune, pentru care trebuie să învețe. În plus, sătulă de drumuri și de condus, așteaptă vacanța ca pe o binefacere. Nu-și dorește călătorii fabuloase, locuri exotice, nu se lasă impresionată de atracțiile lumii din jur. Știe că binemeritata vacanță o va petrece la umbra pădurii, în satul Petnic, leagănul copilăriei sale.
Mărturisește că „bucurie înseamnă orice lucru mărunt, fiindcă iubsc viața și mai ales provocările ei!”