Secundul lui Nelu Popa, consilierul local PNL Reșița Raul Siladi, s-a dezlănțuit pe rețelele sociale împotriva PSD și susținătorilor săi, dar nu-i „iartă” nici pe liberalii care gândesc altfel decât mentorul Bolojan!
Jucătorul de fotbal american din Consiliul Local Reșița a câștigat tot mai mult teren în organizația municipală PNL și iese cot la cot cu Nelu Popa în răfuielile politice pe care aripa Bolojan a partidului le duce cu social-democrații. De câteva zile încoace, doctorul Raul Siladi a intrat, pe Facebook, în politica mare. „Puie MSD!”, „Puie MSDismului!”, „Încă o dată, Puie MSD!”, „Puie MSD și de pe plan local!”, transmite liberalul reșițean făcând în mod intenționat o rocadă între „P” și „M” pentru a evita în scris obscenitățile pe care le urează pesediștilor.
Dar nici pe ai lui nu-i menajează Siladi atunci când joacă altfel decât Ilie Bolojan. „Când Viorel F..cking Cataramă te critică, probabil faci ceva bine!”, îi liniștește mâna dreaptă a lui Nelu Popa pe liberalii care l-ar putea reevalua pe premierul Bolojan, mai ales acum, când Institutul Național de Statistică îi cam pune la îndoială reformele.
„Să vină PSD și AUR să guverneze! Să ne arate cum se face! Bine, PSD putea să se ceară la guvernare singuri și după ce ne-au băgat în megadatorii cu Ciolacu, dar lor le place să dea vina pe alții în timp ce-s cu mâna până la cot în borcanul cu miere! Atunci a fost bun Ilie Bolojan! Când i-a prins la furat, n-a mai fost bun!”, a concluzionat succint Raul Siladi după jocurile politice de ultimă oră.
Viorel Caratamă a intrat în marcajul lui Siladi după ce criticase politica lui Ilie Bolojan:
„Au început să vină cifrele de la INS.
Și vin ca rudele neinvitate la nuntă: multe, triste și imposibil de ignorat.
Crește: ▪︎ inflația — se apropie sprinten de 11% ▪︎ șomajul ▪︎ datoria publică
Scade: ▪︎ puterea de cumpărare ▪︎ economia ▪︎ consumul ▪︎ producția industrială ▪︎ investițiile
Adică exact ca în manualul de economie… dar ținut invers.
La noi, tot ce trebuie să urce cade și tot ce trebuie să cadă se ridică glorios spre cer.
Singurul lucru stabil rămâne explicația oficială: „Greaua moștenire.”
Mesia economic al nației ar fi vrut el să facă, să dreagă, să salveze, dar l-au împiedicat: ▪︎ trecutul, ▪︎ sistemul, ▪︎ opoziția, ▪︎ planeta, ▪︎ probabil și gravitația.
Acum ni se spune că soluția supremă este guvernul minoritar.
Adică omul n-a putut conduce cu majoritate, dar sigur va reuși fără ea.
Logică progresistă de nivel olimpic.
Între timp, tot mai mulți muritori de rând își permit sacrilegiul să întrebe: „N-ar fi mai simplu să lase pe cineva care chiar se pricepe?”
Dar nu.
În politica modernă, competența este privită ca fumatul în avion: ceva toxic și demodat.
Mulți sperau că exemplul Marii Britanii ne va vaccina împotriva cultului salvatorului providențial.
Numai că și acolo, Keir Starmer — omul care a reușit performanța rară de a îngropa simultan și economia, și entuziasmul pentru laburiști — se ține de funcție cu o pasiune pe care britanicii o rezervau cândva doar coroanei.
Peste 100 de parlamentari îi cer demisia, membri ai guvernului pleacă unul câte unul, alegerile arată ca un recensământ după incendiu… dar liderul rezistă eroic.
Pentru că, desigur, progresistul modern nu pierde niciodată.
El doar conduce poporul spre o nouă etapă de suferință sustenabilă.
Adică spre junk, că mulți nu pricep ce este.”