Expresii cunoscute cu povești mai puțin cunoscute; devin însă cunoscute dacă le dăm mai departe şi le reconfigurăm, popularizându-le prin asocierile actuale: imagine + text. Dincolo de niște asocieri de litere și combinații de cuvinte sunt scurte istorii și mărturii colective ori personale:
1. Te ţin la curent!
Lucrurile încep astfel: cu forma de infinitiv a verbului-nucleu: a ține pe cineva la curent. Dicționarele au grijă să expună și variațiunile: „a pune (sau a ține pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ține, a fi) în (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ține, a fi) în (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru”. (DEX, 2009)
Dacă ne gândim la sensurile speciale ale adjectivului curent, lucrurile se pot lega rapid: „(despre prețuri) Existent într-un moment dat; în curs. ◊ Monedă curentă = monedă cu valoare circulatorie. ♦ Care circulă; obișnuit, uzual. Expresii curente. 4. (În sintagma) Apă curentă = instalație de apă potabilă care poate fi folosită în permanență în locuințe”. (DEX, 1998)
O idee interesantă se poate decupa din paginile unui dicționar cu tradiție, vechime, experiență: „fig. Mersu ideilor, afacerilor, științeĭ. A fi în (saŭ la) curent cu ceva, în curentu unuĭ lucru, a ști, a nu fi în urmă. A fi în curent cu lucrările, a nu fi întîrziat, a nu fi rămas în urmă”. (Dicționaru limbii românești, 1939)
De la a fi la curentul expresiei s-a ajuns la a fi (pus) la curent la propriu, astfel că lumea actuală speculează la maximum multiplele sensuri în meme creative şi amuzante. Pentru cine are umor, desigur, ori spirit de a pricepe nuanţa de dincolo de text.
2. Ai legătura!
A avea legătura, cu tot cu variații și variante: a da legătura, a prinde legătura, a face legătura, a ajuns să însemne de la simplul a rodi „ansamblu al mijloacelor care contribuie la realizarea de comunicații rutiere, feroviare, aeriene, navale sau a unei telecomunicații între două puncte” (v. Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010). Imperativul – căci aceasta este forma de la care am pornit – se folosește în contexte variate, sensul conturându-se odată cu un nou context, o altă nuanță, o fină ironie. Mai mult, de la realizarea unei comunicaţii s-a ajuns la exploatarea sensului „mănunchi”, prilej de glume haioase, poze amuzante, jocuri de cuvinte şi suprapuneri de imagini cu diverse legume legate laolaltă. Mema – mod de exprimare actual – a tradus expresia neaoşă cum a ştiut mai bine, valorificând sensurile multiple ale cuvântului legătură, dovedindu-se astfel cât de creatoare poate fi o simplă informaţie ce ţine, de fapt, de ştiinţele limbii: polisemia.