Puterea actuală, USL-ul, care va să zică, are, în mâna ei de fier, Parlamentul şi Guvernul. Nu are Justiţia. Justiţia este independentă. Pentru echilibru, Justiţia este în mâna lui Băsescu Traian. Ni se pare echitabil. Drept urmare, hotărârile judecătoreşti se execută, nu se discută, pentru că altfel n-ar mai putea funcţiona independenţa Justiţiei şi, ca ţară profund democratică şi europeană ce suntem, am ajunge fiii ploii. Pentru a nu ajunge fiii ploii, se luptă din răsputeri întreaga omenire. Băsescu Traian, America şi toată Europa civilizată şi chiar Justiţia. Adică, mai ales Justiţia, prin ceea ce are ea mai de preţ, hotărârile judecătoreşti, care se execută, nu se discută. Guvernul are ministerul Justiţiei, Parlamentul are parlamentari. Parlamentarii reprezintă voinţa poporului. Ce caută în lecţia asta poporul? Nimic. Deci, nu mai facem vorbire despre el. Conform principiului separaţiei puterilor în stat, Parlamentul ar trebui să facă legi, obligatorii pentru toată lumea. Fals. Justiţia face legea, Parlamentul fiind doar o anexă, care poate să-şi pună lacătul pe uşă. Una dintre cele mai luminate minţi de la noi, doamna Iulia Motoc, judecătoare la Curtea Constituţională a României, prietena de şpriţ a Elenei Udrea, declară că parlamentarii ar trebui să-şi dea demisia. După parlamentari urmând să-şi dea demisia şi poporul. Înlocuirea menirii Parlamentului, aceea de a face legi, a şi început să se producă, instituţia Curţii Constituţionale emiţând şi inventând deja legi. Peste competenţele sale? Nu contează. Ba contează. Cu Parlamentul se cheltuie o grămadă de parale, care ar putea asigura un trai decent judecătorilor Curţii. În sprijinul susţinerii acestei teorii, sare şi Consiliul Superior al Magistraturii, care însă are boală pe altcineva, pe Guvern. Recte, pe ministrul Justiţiei independente, Mona Pivniceru. Aşa că, îl deleagă pe Vasilică Pumn de Fier, să inventeze un proiect de lege proprie, prin care avizul consiliului, în privinţa propunerilor ministrului Justiţiei să se dea când vrea muşchii lui Vasilică. Pe de altă parte, dar în cadrul aceluiaşi independentic (scuzaţi barbarismul), funcţionează şi Parchetul General, cu soldatul lui credincios, Direcţia Naţională Anticorupţie. Independenţă, deci, până la victoria finală! Te cheamă Parlamentul să dai explicaţii pentru fărădelegile pe care le-ai făcut, nu te duci, că ai propria lege. Ce e acela Parlament? Voinţa poporului? Degeaba ai voinţă, dacă n-ai putirinţă! Ministrul Justiţiei, Guvernul, vax albina! Independenţa Justiţiei asta înseamnă. Justiţia, şi legislativ şi executiv, în acelaşi timp. Guvernul şi Parlamentul, instituţii inutile, să rămână acolo, în mâna lor. Copii, dacă nu învăţaţi bine lecţia asta, să veniţi cu tata tuns.