Lăsați copiii să se bucure de prima zi de școală!

Mesajul psihologului care sugera ca la festivitățile prilejuite de deschiderea anului școlar să nu mai vadă în curtea școlii, și mai ales în prezidiu, crac de primar, popă, polițist, politician, continuă să facă valuri. Să împartă comunitatea în două. În unii care sunt de partea sa, pe considerentul că fiecare să-și vadă de treaba lui, să nu-și bage nasul unde nu-i fierbe oala cu fasole, și în cei care mânați de nostalgia altor vremuri, își fac cruce și își scuipă în sân.

Eu nu aș fi nici ca unii, nici ca alții. Aș spune doar atât: lăsați copiii să se bucure (chiar dacă nu toți au acest sentiment) de această primă zi de școală. Primarul, popa, polițistul sau politicianul pot să vină și ei, dar să nu le vorbească copiilor. Să stea pe margini, să privească în rând cu toți ceilalți părinți. Aici fac o paranteză. Am auzit că în alte țări, oricum mai cu scaun la cap decât Românica noastră, inșii ăia enumerați mai sus nu sunt invitați la un astfel de eveniment. Și nu se supără, cum s-ar întâmpla la noi. Ferească Dumnezeu și Maica Precista ce tărăboi ar fi ca să se întâmple una ca asta.
Mai mult de atât, aș elimina discursurile lungi și lipsite de conținut pe care le ascultă (asta pentru că nu au încotro) doar copiii din primele rânduri, ăia de clasa zero, avertizați de acasă să tacă, să nu se foiască, să nu-și tragă colega de codițe, să nu-și dea ghionturi cu colegul în timp ce vorbește doamna. Cei din rândurile din spate nu sunt atenți nici atât. Pe de-o parte, stația de amplificare e de pe vremea bunicii când dansa tangou la Căminul cultural, iar pe de altă parte, degeaba le vorbești copiilor despre PNRR, proiecte europene și alte chestii neadecvate culturii lor, că nu înțeleg o boabă din ce le spui. Și cum sunt copiii, așa sunt și părinții, gălăgioși și bucuroși că s-au revăzut după trei luni de vacanță și la discuții de genul: „Vai, dragă, ce bine arăți!”, „Las’ că nici tu nu arăți rău!” Sau: „Tu, uite la aia, cît e de sclifosită și cu nasul pe sus!”, „Care, dragă, aia care se îmbracă de la second-hand?”

În concluzie: să reinventăm această zi importantă din viața oricărui copil. S-o facem de neuitat, nu doar prin aceea că elevul mergea la școală cu mama, tata, bunicul, bunica și pisica ori prin faptul că doamna învățătoare și diriga plecau acasă cu brațele pline cu flori. Să nu-i stresăm din prima zi, ci să-i facem să vină cu drag la școală. Să căutăm și să găsim ceva nou care să țină seama de realitatea în care trăim și pe care, de multe ori, o acceptăm cu greu. În fond, această zi ar trebui să fie (dacă ne iubim copiii), doar pentru ei, nicidecum pentru mama, tata, bunica, bunicul, pisica.

• Tweet
• Pin It