Sunt 103 ani de când în Timișoara se instaura administrația românească, iar Banatul se unea cu România. Din 1999, 3 august reprezintă oficial Ziua Timișoarei, iar din decembrie 2015, orașul are și un imn al cărui mesaj – „speranța, vorbirea, privirea și lumina” – este în sufletul tuturor timișorenilor. Scriitorul Marian Odangiu, autorul versurilor piesei „Timișoara” interpretată de Pro Musica, ne-a povestit cum a luat naștere această piesă și atmosfera în care a fost creată.
„La 16 decembrie, după calendare/Era preziua sfinților strămoși
Care strigau din neuitare, să nu lăsăm urmașilor/Povara să vadă, s-audă și să tacă
La 17 decembrie, Duminica Mare/Cu ce durere ne-nvață să fim
Să fim și toți și fiecare, să dăruim copiilor/Speranța, vorbirea, privirea și lumina.”
Așa începe piesa „Timișoara”, a celor de la Pro Musica, pe care aleșii locali au ales-o, în urmă cu 7 ani, să fie imnul orașului. „Timișoara” s-a născut în zilele Revoluției, pe textul scris de jurnalistul și scriitorul Marian Odangiu, cu melodia și refrenul compuse de muzicianul Ilie Stepan.
„E o poveste cu cântec. Eu colaboram cu Pro Musica de la începutul noii formule Pro Musica, după perioada folk, eram într-o perioadă foarte constructivă, la începutul anilor 80, când am și realizat împreună prima operă rock din Timișoara, cel puțin. În decembrie, în zilele acelea de foc ale Revoluției, la un moment dat, undeva între 18-20 decembrie, Ilie Stepan a cântat în balconul Operei. Povestea lui e foarte frumoasă și interesantă. A fost în piață, a mers la un prieten să ia o chitară, a urcat în balcon, a cântat și după aceea, într-un acces absolut firesc de teamă, de spaimă poate chiar, a venit la mine acasă. Soția mea era însărcinată în ultima lună și am presupus, în inocența noastră absolută, că nu vor îndrăzni să se atingă de noi, respectiv de Stepan, câtă vreme soția mea este însărcinată.
În cele două nopți petrecute împreună, pentru că la Timișoara a fost o teroare înspăimântătoare, mai cu seamă în zilele de 19, 20, 21, am tot discutat. Ilie avea în minte acel refren «Timișoara, Timișoara, Timișoara» și a zis să facem ceva, în afară de faptul că a cântat. Atunci nu se punea problema să fim eroi, nici nu am fost și nici nu suntem. Și am construit un text. El a conceput o schiță de piesă și prin 25-26 am fost la sala Pro Musicii de la Casa Tineretului, Ilie a pus în lucru proiectul pe care îl avea și s-a ajuns la o formă, în câteva ore, atât de frumoasă care este cea de acum a piesei, încât textul pe care eu îl scrisesem inițial nu avea nicio legătură. Și acolo, pe o ladă de echipamente muzicale, cu un creion care era de fapt un ciot de creion și pe o bucățică de hârtie ruptă dintr-o etichetă de pe lăzile respective, am scris acest text. 16 decembrie era ziua de dinaintea sărbătorii Sfinților Părinți, de asta e povestea aceea cu «16 decembrie, după calendare/Era preziua sfinților strămoși» și restul, cele două mari zile ale revoluției timișorene. Ceea ce a fost absolut teribil în Timișoara și în toată istoria românească, lumea în general ignoră acest lucru, este acea săptămână de singurătate. Din 15 până în 21, Timișoara a fost singură. O singurătate cumplită, terorizantă, în care se putea muri, întâmplător sau nu, în orice clipă. Piesa aceasta exact o asemenea atmosferă fixează, o asemenea atmosferă pune în cuvinte. Acesta este imnul Timișoarei.”, a povestit scriitorul Marian Odangiu.
Discuțiile cu privire la alegerea unui imn potrivit Timișoarei, care să o reprezinte, au început în preajma anului 2014. Inițial, acesta trebuia selectat printr-un concurs în urma căruia juriul să decidă compoziția potrivită. Decizia a venit în decembrie 2016.
„(…) Câțiva dintre consilieri au făcut această observație corectă: la ce să mai inventăm un lucru care deja a fost inventat? «Timișoara», piesa lui Ilie Stepan, pe versurile lui Marian Odangiu sunt identitare, aparțin identității Timișoarei de astăzi. Astfel a devenit piesa respectivă, printr-o decizie a consiliului local, imnul Timișoarei. Ilie Stepan a cedat absolut toate drepturile de autor pentru folosirea și distribuirea acestei piese primăriei. Nu știu dacă se respectă acea decizie a consiliului local ca piesa să fie difuzată alături de imnul național, pentru că este o piesă identitară, este identitatea Timișoarei adevărate, Timișoarei de atunci, Timișoara – post săptămâna de singurătate.”, a mai spus Marian Odangiu.
Anul acesta se împlinesc 103 ani de la instalarea administrației românești în Banat. În dimineața zilei de 3 august, ostași ai armatei regale române conduși de colonelul Virgil Economu au intrat în Timișoara, într-o atmosferă festivă. Consilierii locali au hotărât ca această zi să fie proclamată Ziua Timișoarei în anul 1999.