Istorie de peste două secole la Caransebeș

Timp de o lună, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” din municipiul Caransebeș va fi deschisă o expoziție documentară care aduce în atenția gugulanilor istoria Banatului din ultimii 250 de ani.

La acțiunea de deschidere a expoziției „230 de ani de la înființarea Poștalionului Caransebeș – Pancevo” au participat reprezentanți ai Arhivelor din Pancevo, Serbia, ai Arhivelor Statului, Filiala Caraș-Severin, primarul urbei, Felix Borcean, directorul Direcției pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural al județului Caraș-Severin, Liubița Raichici în calitate de translator, precum și foarte multe personalități locale.

Poștalionul sau linia de poștă dintre orașul Caransebeș și orașul Pancevo era modul prin care toate informațiile, scrisorile, telegramele și tot ceea ce ținea de transmiterea informației ajungeau la destinație printr-un sistem bine gândit cu stații de poștă din două în două mile austriece (15 km), unde trăsurile trase de cai făceau o pauză pentru odihna poștașilor, dar și a cailor. Pe tot parcursul se colectau plicurile, se sortau și se transportau în siguranță. Această îndeletnicire este foarte bine explicată de învățătorul Pavel Jumanca.

În caietele sale, Pavel Jumanca spune: „În lipsa trenurilor, transportul pe drumuri în vremurile de odinioară se făcea cu căruțele. Pentru călători și colete, oficiile poștale foloseau diligența, care comunica din poștă în poștă. Distanța dintre două oficii poștale de cca 15-20 km se numea o poștă. Pe drumurile ce duc la Caransebeș, cele mai apropiate oficii poștale erau la Slatina, Ohaba Bistra și Sacu, iar cel mai vechi oficiu poștal de care avem cunoștință (în anul 1904) era în colțul în care astăzi se află vechiul Palat al Comunității de Avere. Poșta avea pentru trebuințele sale și ale căruțașilor angajați în hotarul orașului 12 lanțe de pământ clasa a I a și 3 lanțe de fânețe. Iar căruțașii mai aveau și 5 lanțe de pământ pentru legume și zarzavaturi. În anul 1850 s-a introdus la oficiul poștal din orașul nostru telegraful. Mai târziu, a fost pus în folosință și telefonul”, spune în paginile caietelor sale Pavel Jumanca, bun organizator al învățământului în Banat și om politic în perioada interbelică, care s-a stins din viață la 1975. Toate acestea au fost aduse la cunoștința celor prezent în expoziție de directorul Arhivelor Naționale ale Statului, Filiala Caraș-Severin, Ovidiu Roșu. El spune despre Pavel Jumanca, că a lăsat peste două sute de caiete cu tot ceea ce a trăit el, cu toți oamenii pe care i-a cunoscut și care i-au rămas în memorie, descrie profesorii de la școala la care a studiat, descrie colegii cu evoluția lor ulterioară și acest personaj de seamă al nostru scrie și o mică monografie a Caransebeșului formată din mai multe caiete sau fascicule, care sunt păstrate în Arhive.

Ca o curiozitate, fostul director al Arhivelor Istorice din Pancevo, o instituție cu peste 10 km de documente deosebit de importante pentru istoria Banatului, Milan Jaksic, prezintă un meniu al unei familii bănățene pentru o săptămână care se repeta conform tradiției, multe dintre mâncărurile întâlnite în urmă cu 230 de ani le au bănățenii și astăzi pe masă. Printre acestea, în ziua de miercuri se mânca fasole, sâmbăta supa de casă cu tăieței sau gulaș în ziua de marți.

În expoziție cei interesați vor regăsi fotocopii ale hărților de la 1787 ale Banatului Istoric, stațiile poștale, căruțele trase de cai, documente care a fost transmise în urmă cu 231 de ani și multe alte curiozități.

• Tweet
• Pin It