Irinel, la Vocea României: „Anii mei și tinerețea…”

Irinele, tată, ai dat de dracu, taman la bătrânețe. Toată viața ta ai fost crai de Dorobanți. Mic de statură, dar cu lipici la gagici. Una mai frumoasă și mai celebră decât alta. Toate se întreceau să-ți treacă pragul casei, să le așezi pe patul acoperit cu petale de trandafiri și cu bancnote de 500 de euro și 100 de dolari. Fără număr. Le-ai ținut ca-n sânul lu’ Avram, că bani să-i fi întors cu lopata ai avut și nici nu te-ai gândit că ți s-or termina vreodată.

Cine era ca tine, actor de telenovelă, alături de dragostea vieții tale, mă rog, de una dintre ele, Monica Gabor. Serialul ăla în care jucai mă făcea să dau totul la o parte, la ora la care se difuza, numa’ să te văd cum erați ca doi porumbei. Dintre care unul voiajor. Adică Monica! Monica care îți făcea treaba pe unde aveai tu chef. Inclusiv în closetul restaurantului în care serveai prânzul. Și ți-am reamintit un singur exemplu că la câte aș putea da, ne-ar prinde Crăciunul.

Recunoaște, Iri, tată, că lovele ai avut, de ai fi putut cumpăra jumătate din București. Mintea ți-a lipsit. Da, da, mintea. Că n-ai ascultat-o pe a bătrână când îl parodia pe Bălălău a lu’ Dolănescu: „Irinel băiatul mamii// Ți-au mâncat curvele banii// Lasă mamă să-i mănânce// Că le-au fost gurița dulce”. Sunt convins că a fost așa. Cu gurița aia lor dulce te-au supt de bani până la ultima lețcaie. Ca vampirițele. Ele te sugeau, tu le băteai la curul gol. Avantaj, ele. Mânjii ăștia tineri de pe Dorobanți povestesc că te-au pus să întorci buzunarele pe dos, că nu te-au crezut că ai rămas lefter Popescu. Dacă nici măcar Becali nu-și imaginează cum ai reușit să ajungi la sapă de lemn…

Și acu te plângi că ai ajuns într-un azil, unde te ține din milă un prieten. Zi mersi că n-ai ajuns să dormi în canal, să mănânci resturile rămase în farfuriile ălora cu care te întreceai în nebunii în urmă cu zece-cinșpe ani. Unde ți-s gagicile cu care defilai pe la Monte Carlo, Ibiza și Canare? Alea, bă, cu un cap mai înalte ca tine? De la ălea aștepți tu milă? Sau măcar un telefon dacă mai mult nu se poate? Ce fraier ești, bă Irinel. Fetele ale deștepte ți-au mâncat banii și acu’ pozează în doamne respectabile care nu se încurcă cu ciumpalci, care se duc pe la televiziuni să-și plângă soarta.

Și ce mai vrei, bă, Irinele? Să te țină Monica sau Anna Lesko pe banii lor? Serios? Bă, tu te auzi ce spui? Nu ți-ar fi rușine să stai cu mâna întinsă la ele? Să le bați obrazul amintindu-le trecutul: „Bă, Ano, bă, Monico, bă fetelor, aveți milă, că și eu v-am ajutat când ați fost tinere”. Asta vrei, Iri? Vezi-ți, bă, de bășinile tale că lucrurile astea s-au uitat de mult. Cine își mai amintește, bă, de vremurile în care ai venit în București îmbrăcată într-o rochiță de stambă și mâncai un corn și un iaurt pe zi? Întreb, nu dau cu parul!


/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/