Învățăturile lui John Crina către prietenul său, Romi Dunca

Crina, meseriaș în administrația locală pe care o mănâncă pe pită ca nimeni altul. Dunca, un novice în materie de regulamente, legi și alte acte administrative. Altruist, Crina caută de fiecare dată să-l învețe pe Romi cum să citească un text de lege, cum să-l interpreteze și, mai ales, cum să-și strunească pornirile generate de neștiință. Bașca cum trebuie să se comporte în societate, în afară de regulile elementare, acelea de a nu vorbi cu gura plină sau de a nu se băga unde nu-i fierbe oala. De aici și titlul unui posibil volum editat la sfârșit de mandat: „Învățăturile lui John Crina către prietenul său, Romi Dunca.”, cu următorul motto: „Sunteți un mare ghiolban, domnule președinte”.

Că va fi așa, că nu va fi, timpul va decide. Cert este faptul că învățăturile de care vorbim se prind de Romi ca apa de penele gâștii. Lui Romi îi intră pe o ureche și îi iasă pe cealaltă. Si nu de la o zi la alta, ci instant. De vină ar fi scărița și nicovala din urechea dreaptă ce ar trebui băgate în service la un ORL-ist, dar n-are curajul să se dea pe mâinile doctorilor din Spitalul Județean, de teamă să nu rămână și fără astea. În schimb, cu ciocanul stă bine, dar asta nu e îndeajuns pentru procesarea sfaturilor ce le primește dezinteresat.

Și să luăm un exemplu, ca să înțelegeți mai bine cum stau lucrurile. John, care, repet, e maistor în administrație, îi explica ieri prietenește lui Romi că managerul spitalului nu poate „tăia” paturile că așa i se scoală lui. Numărul de paturi sunt stabilite prin Ordin de ministru, în funcție de mărimea județului. Și că nu e frumos ca toată ziua, bună ziua să denigreze spitalul la radio, televizor și în ziare, pentru că în felul ăsta pacienții vor căuta să se trateze în alte spitale. „Nu se poate, domnule președinte, chiar nu se poate! Faceți numai rău.”, și-o dat cu părerea John Crina. Eu înțeleg că în public lui Romi i-a fost rușine să-i mulțumească pentru sfaturile părintești, dar ar fi putut să-l tragă de-o parte, să-l ducă dacă nu la un prânz, măcar la o plimbare cu elicopterul. Dar ți-ai găsit!

Deci, în loc să-i mulțumească, puiucu’ a răbufnit ca pe cărăruia care urcă spre stâna din vârful muntelui: „Haideți, nu vă mai bateți gura de pomană, că v-ați rezolvat problemele. Ați reușit ce ați vrut. Mergeți la poarta spitalului și explicați oamenilor de ce nu este personal, de ce nu s-a făcut reorganizarea, de ce nu s-a renunțat la paturile ce nu erau ocupate.”

Ce am vrut să spun? Că spre deosebire de Theodosie, care totuși mai băga ceva la cap din ceea ce îi transmitea ta-su Neagoe Basarab, de Romi chestiile astea nu se prind deloc, iar părerea mea e ca John Crina să-l mediteze să nu rămână corigent și înainte să ne trezim cu el că repetă clasa. Pardon, mandatul la Consiliul Județean.

• Tweet
• Pin It