Instincte primare. Astăzi: foamea

Mi-am adus aminte de o întâmplare cu un țigănuș de la proaspăta mea reședință de la Țerova. Pe numele său – Pateu. Nu exista o întâlnire între noi în care el să nu-mi ceară ceva și eu să nu-i dau ceva. Un leu, o înghețată, o ciocolată etc. Într-o zi m-am întâlnit cu Pateu și nu aveam niciun leu la mine. El îmi cere, eu îi spun: Pateu, astăzi sunt sărac. La care țigănușul bagă mâna adânc în buzunare și îmi oferă un corn cu ciocolată, spunându-mi: ia, să nu suferi de foame. Și imediat mi-au apărut în față flămânzii de lângă noi. Oameni odată onorabili ce au alunecat pe panta imposibilității de a-și păstra demnitatea. Curios cum imposibilitatea de a-ți potoli foamea te transformă într-un om nedemn. Îmi aduc aminte în continuare de fie iertat Doctorul Pătruț Iliasă, nume scris cu lacrimi și sânge de îngeri. Mă dojenea, spunându-mi că nu sunt capabil să înțeleg sărăcia extremă. Repetitiv, mă întreba: Dan, pricepi ce înseamnă să îți fie foame? Îmi era rușine să răspund cu da, cu toate că am cunoscut acest sentiment trecându-mi prin stomac. Era mult prea venal Pătruț când se lansa în teoriile sale despre sărăcie, foame și mai ales despre datoria noastră de a le oferi semenilor noștri aflați la ananghie o bucată de pâine. Indiferent de culoarea pielii, de statutul social, de religie, sex etc. Uneori mă bloca pur și simplu cu mărinimia sa. Încercam să-l înțeleg și cred că Pateu a desăvârșit înțelegerea mea asupra principiilor doctorului: Ia, să nu suferi de foame.

• Tweet
• Pin It