INEDIT. Din tranșeele Primului Război Mondial, soldații din Reșița și Caransebeș visau la pace!

Subiectul principal al scrisorilor care ajungeau la familiile soldaților aflați pe front era pacea. Scrise în versuri și arareori în proză, comunicările scrise aveau greșeli de ortografie, dar gândurile așternute pe hârtie sunt astăzi documente importante ale istoriei locale.

Universitatea ,,Eftimie Murgu” din Reșița a găzduit astăzi o masă rotundă, prin care s-a aniversat scurgerea unui secol de la izbucnirea Primului Război Mondial. Inedită a fost prezența lui Marcu Mihail Deleanu, care a prezentat culegerea de scrisori în versuri trimise de soldații bănățeni din ,,Bătaia Mare”. Acesta a explicat că volumul ar fi trebuit să apară la finele anilor 60, dar acest lucru n-a fost posibil, astfel că data publicării este 2014. Scrisorile aparțin soldaților din Reșița și Caransebeș și sunt adresate fie familiei, apropiaților, fie dascălului George Cătană.

,,Motivul cel mai important este pentru ei, și pentru noi astăzi, motivul păcii. Ei toți își doreau să ajungă din nou acasă. Scria la un moment dat unul dintre soldați: Pune, Doamne, pace-n țară/Care-s vii să vină iar/Și să îi așteptăm la gară/Să cânte muzicile/Şi să-ntindem horele. Alte motive sunt cel al scrisorii, al cărții trimise de pe front sau de acasă către front, motivul păsărilor care apar în folclor: cucul, mierla, privighetoarea și, evident, în scrisori putem descoperi o întreagă monografie a satului bănățean, așa cum și-l rememorau soldații din tranșeele din Primul Război Mondial, a povestit Marcu Mihail Deleanu, cel care a cules, a îngrijit, editat și publicat într-un volum impresionantele scrisori trimise de pe front.

Scrisorile le-a găsit într-un mod inedit, în anul 1966, într-un sertar din biroul dascălului George Cătană din Valeadeni, astăzi un renumit folclorist al Banatului. Foarte puține dintre ele au apărut în publicațiile editate în timpul Primului Război Mondial, deci valoarea istorică a acestora este de necontestat.

,,Munca la reeditare n-a fost simplă, pentru că n-am putut să public versurile chiar așa cum scriau soldații. Ei nu prea știau ortografie, scriau cuvinte proprii cu literă mică și substantive comune cu literă mare, nu știau de virgulă, de punct, cratimă și așa mai departe. Deci am încercat să le dau o formă de sărbătoare pentru cititorul de astăzi, care s-ar fi împiedicat în citirea lor dacă le redam așa cum au fost scrise. Am intervenit puțin să fie mai ușor de citit, a precizat autorul volumului.

La acțiunea de astăzi, organizată de UEM, derulată sub genericul ,,Nesfârșită recunoștință”, a participat și Erwin Josef Țigla cu un volum inedit de fotografii realizate în timpul Primului Război Mondial. ,,Am gândit această acțiune ca pe un moment în care să aducem un modest omagiu noi, cei din UEM, celor care în Primul Război Mondial și-au adus chiar sacrificiul suprem pentru ca noi astăzi să ne bucurăm de pace, de liniște, de libertate. Pentru că sunt profesor de limba și literatura română am considerat că putem să organizăm o astfel de manifestare din perspectiva literară, cu atât mai mult cu cât scriitorii români au fost pe front și ulterior și-au publicat memoriile”, a precizat Dorina Chiș-Toia, organizatorul manifestării, pentru www.expressdebanat.ro.

Comments

  1. Ppa says:

    Nu este rau ca au loc aceste mese rotunde chiar daca la ele nu mai participa actorii principali. Sfatuiesc sa accelerati procesul altor simpozioane cu teme mai aproape de zilele noastre si sa profitati ca mai exista supravietuitori. Anii 1953 in Caras. 1965, 1970, 1985. Cu marturii. Se pot invita si fosti ofiteri ai Armatei, ai Militiei, persoane care au avut de suferit. Discutii cu inginerii de la Motoare Navale, de la Hidroconstructia, Portile de Fier ( care apartineau jud CS)

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/