În sala de operație, după vârsta pensionării. „Trebuie evaluat și spitalul să decidă dacă are nevoie de el să îl țină până la 127 de ani”

Paradox în sistemul sanitar din România. Deși spitalele au rămas cu un minus de personal după anii pandemiei, posturile sunt blocate, iar tinerii doctori formați în universități nu pot fi angajați în unitățile medicale. 

Context. Ministrul Sănătății a făcut un apel la managerii spitalelor din țară să scoată la concurs posturile vacante de medici și asistenți, chiar dacă în vigoare este o ordonanță care limitează angajările la stat. Alexandru Rafila promite că dacă spitalele solicită posturile, el va putea propune o derogare în guvern pentru aprobarea acestora.

Nevoia de medici, asistente și infirmiere sau brancardieri la spitalele din Timiș este acută, confirmă managerii. Propunerea ministrului este una bună, dar nu rezolvă problema, mai spun ei.

„În anii pandemiei au fost blocate posturile. S-au deblocat în ianuarie-februarie anul acesta și iată că, după două-trei luni, din nou se vor a fi blocate. Sigur că propunerea ministerială este foarte corectă și așa o să și facem pentru că între timp oamenii s-au pensionat, din păcate unii au făcut Covid și au rămas sechelari sau chiar au decedat. Iar spitalele sunt cu minus de personal nu numai la nivelul medicilor și asistentelor. Noi ne confruntăm la nivelul infirmierelor, a brancardierilor, a femeilor de curățenie, a portarilor, a șoferilor. La bucătărie funcționăm cu personal care între timp s-a pensionat și a rămas sub jumătate. Deci sunt o sumedenie de sectoare fără de care spitalele nu vor putea funcționa. Iar propunerea este lăudabilă și sunt sigur că sindicatele vor găsi calea de a face presiuni pentru că nu este o măsură firească. Măsura firească ar fi să eficientizeze evaluarea: care sectoare trebuie să angajeze și au rulaj și care zac și îngreunează bugetul. Nu oprirea dictatorială a unor posturi.”, a declarat medicul Mihai Gafencu, directorul medical al Spitalului de Copii din Timișoara.

Pe de altă parte, Mihai Gafencu explică de ce spitalele nu pot absorbi toți tinerii doctori formați în anii studenției, apoi la rezidențiat.

„Este o reală problemă, dar privește niște lucruri care țin de moștenirea unor decenii în care nu s-a făcut planificare. Specialitățile ar trebui să își planifice nevoia de locuri din spitale, în funcție de ce li se comunică din teritoriu. Acest lucru se face lumea că îl face. Pe de altă parte, și generația tânără – și aici vorbesc în cunoștință de cauză fiind foarte apropiat de ei, lucrând, colaborând, având prietenii printre ei. Tinerii rezidenți nu mai doresc să se întoarcă în spitalele mici, de provincie, ci caută centrele universitare mari unde sigur că spitalele sunt pline, unde cei pensionați acum conform legii au tot felul de drepturi de a sta până la vârste…, fără nicio evaluare. Că sunt unii extrem de valoroși și sunt unii – cum a fost un caz foarte mediatizat a unui chirurg din București care a avut o operație doar în ultimul an. Sigur că managerul este legat de mâini și de picioare, câtă vreme legea le permite să ceară prelungire până la vârste majore. Și repet, nu e asta problema. Ci calitatea medicului acela. Trebuie evaluat și spitalul să decidă dacă are nevoie de el să îl țină până la 127 de ani, iar dacă nu are nevoie de el, să poată să angajeze un tânăr în locul acelui medic care operează un caz pe an.”, a mai spus Mihai Gafencu.

Angajările în spitale, „blocate” de birocrația excesivă

Managerul Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” invocă o altă problemă: birocrația excesivă pe care unitățile medicale trebuie să o parcurgă, dacă vor să angajeze oameni noi.

„Pe de o parte trecem prin filtrul UAT-urilor locale, adică primării sau consilii județene, care aprobă o dată la șase luni, după care trebuie să mergem pe procedură de guvern. Credem că este o birocrație excesivă și cel puțin în sănătate ar trebui lăsate lucrurile flexibile, la îndemâna managerilor, cu resursa de personal, bineînțeles, cu încadrarea fișei bugetare. Noi o dată la 6 luni putem să schimbăm organigrama, dar ce se întâmplă dacă se pensionează medici, asistenți, în acest timp? Sau nu mai putem să acoperim niște ture? Este o recentralizare excesivă, când puteau lucrurile să fie mult mai flexibile. Plus că în sănătate nu poți să ai posturile blocate. Ți se pensionează medici, asistenți. De fiecare dată noi trebuie să ne îndreptăm spre primării, apoi, după ce avem consimțământul pentru această schimbare de organigramă, trebuie să mergem pe procedură în ședință de guvern. Am mai trecut prin acest lucru, durează excesiv de mult. Considerăm o supapă ce a spus ministrul, numai că ar trebui să rezolvăm o problemă de fond, nu punctuală.”, a declarat medicul Cristian Oancea pentru expressdebanat.ro.

Migrație de personal este și la Spitalul Municipal din Timișoara. Zilnic, cineva pleacă: fie se pensionează, fie alege un loc de muncă mai bine plătit.

„În mod categoric avem nevoie. Foarte multe posturi în spital, mai ales cele de genul infirmiere, femei de serviciu, brancardieri, asistenți medicali, au o migrație destul de importantă de personal. Este foarte mult de lucru, salariile, în unele cazuri, nu sunt foarte bune și atunci în mod categoric omul dacă își găsește ceva mai bun, pleacă. Posturile fiind blocate, mai ales cu condiția care e acolo, să fie posturi unice… este cam greu de găsit o infirmieră ca post unic pe spital, de exemplu. Chiar ne-a creat anul trecut probleme, sperăm ca anul ăsta să nu fie chiar așa, să fi învățat toți niște lecții ca să nu ne creeze aceleași impedimente. Migrația este. În fiecare zi de la noi din spital pleacă persoane, fie prin pensionare, fie prin demisie, fie prin transfer ș.a. Noi suntem 2.800 de colegi în Spitalul Municipal și migrația este foarte, foarte mare. Și ajungem la un moment dat să suferim. În momentul în care nu se pot face angajări pentru diverse posturi, chiar ajungem să suferim. Plus să sunt situații în care scoatem postul la concurs și nu vine nimeni. Salarii mici, multă muncă.”, a declarat Daniel Malița, managerul Spitalului Municipal.

Nevoia cea mai mare la Municipal este de îngrijitoare de curățenie, infirmiere și brancardieri. „Asta e o reală problemă pentru că nu peste tot avem lifturi și majoritatea pacienților care sunt pe secțiile medicale chirurgicale sunt greu mobilizabili singuri și atunci au nevoie de sprijin de a fi mobilizați, de a fi duși la investigații, la analize ș.a. La brancardieri avem o reală problemă că nu găsim personal, iar salariile, cum v-am spus, sunt mici. Nu găsim personal și tot timpul este lipsă.”, a completat Malița.

• Tweet
• Pin It