Implementând masterplanul la un şpriţ

Aţi auzit de cuvântul masterplan? Zilele trecute am auzit şi eu, pentru prima dată, de el. În traducere grosieră, după mine, înseamnă planurile făcute de şefi. Şi a fost inventat ca miniştrii transporturilor să-şi dea importanţă, referitor la străzi, autostrăzi şi cărări. Deci noi nu avem autostrăzi, că nu ne lasă masterplanul. Sau masterplanul nu prevede. O scuză la ordinea zilei, uşor de pronunţat, de parcă masterplanul ăsta ar fi un fel de extraterestru, picat din stele pe capul nostru, să ne spună cât de proşti suntem. Ehe, dacă masterplanul ăsta ar fi fost implementat mai devreme, ce-ar fi făcut Băsescu cu el! Ce-ar fi jonglat! Ce dosare ar fi făcut şi desfăcut! Dar chestia asta a apărut pe vremea ministrului Şova. Care a umplut România de autostrăzi, conform masterplanului său, un masterplan de excepţie, făcut de Uniunea Europeană, de superspecialişti în masterplanuri. Din păcate, domnul Şova a fost schimbat, iar masterplanul său a rămas uitat pe un perete. După el a venit alt ministru, cu alt masterplan. Unul secret, făcut acum public, care diferă esenţial de masterplanul domnului Şova. Nu se mai fac autostrăzi, aţi citit greşit. E vorba de şosele de mare viteză, mult mai ieftine, aproape gratis, faţă de autostrăzile greoaie, scumpe, pentru unu virgulă nouă centimetri diferenţă de şoselele de mare viteză. Simplu, nu? Deci, am fost zăpăciţi de cap cu masterplanul lui Şova, acum vom fi zăpăciţi de cap de masterplanul lui Rus, pentru că nimic nu se va schimba, cel mult, ţara va fi brăzdată de poteci făcute de animale, în drumul lor spre sursele de apă. Aşadar, un masterplan de poteci, ceea ce e un mare pas înainte. Vorba aia: Un şut în dos, un pas înainte. În pauza de publicitate dăm o fugă la festivalul preparatelor din peşte. Că a venit şi masterplanul ciorbei de peşte. Să te lingi pe degete şi să mai ceri o porţie! De peşte prăjit, mititei din peşte, carne de porc din peşte şi carne de pasăre din peşte. Scrumbii, obleţi, babuşcă, tradiţionalele icre negre, languste, homari, raci şi aia a ciobanului, sub diferite forme şi culori. Te îmbuibi? Ca popa! După care dai o fugă la Chişinău, la ziua vinului. Mai repede, că se termină şi ăla vechi, şi ăla nou. Toată lumea face o degustare, că aşa-i la case mari. Întâi deguşti, apoi te îmbeţi. Doar să aveţi grijă, să nu uitaţi pe unde-i România. Că altfel ajungeţi în Siberia. Şi acolo e cam frig. Trece beţia, îngheţi. Îngheţi, de te ia dracu!

• Tweet
• Pin It