Hoțul neprins, absolvent cinstit!

Pe vremea lu’ Ștefan cel Mare nu se dădea BAC-ul. Cu atât mai puțin examenul național de evaluare. Pe atunci aveai o scuză dacă te nășteai prost și mureai la fel pentru că: nu existau cărți, caiete, creioane, table de scris, cerneală, rigle etc. Existau doar două, trei ceasloave la 1.000 de locuitori, după care buchiseau toți copiii trimiși de megieși să învețe carte. Între dânșii, Nică a lui Ștefan a Petrei și Smărăndița popii, din „Amintiri din copilărie”.

Astăzi, în era telefonului mobil, a tabletei, internetului, Facebook-ului, Tik Tok-ului, și ChatGPT-ului lucrurile se schimbă. Și nu pentru că absolvenții ar fi mai conștiincioși, mai inteligenți, mai pătrunși de nevoia de a învăța, învăța și iarăși învăța, cum îi îndemna Lenin pe komsomoliștii din vremea sa, ci pentru că tehnologia întrece până și bunul simț în anumite situații.

Un exemplu. Unul dintre multe care apar ca ciupercile după ploaie la susținerea examenului de bacalaureat. Supraveghetorul observă ceva ciudat la un absolvent care transpirase de atâta scris și își informează superiorul. La rândul său, acesta îi spune șefului de comisie: „Boss, ce facem că ăla copie cu ajutorul unei căști minuscule ce o are în ureche.” Șefu’ realizează gravitatea faptei (că de aia e șef), dar se întreabă: „Și dacă nu are nimic în ureche? Nu ne facem noi de rahat?” Și ia hotărârea cea dreaptă. Așa crede el: „Bă, eu zic că decât să ne batem singuri cuie în tălpi, să dăm toată vara declarații peste declarații, mai bine anunțăm polițistul de serviciu. Că de aia a făcut opt luni de școală la Cluj, să rezolve cazul.”

Zis și făcut. Vărul lu’ Robi Doroftei, agentul principal din Las Fierbinți, se înarmează cu carnețel și pix și se prezintă militărește, ca la regulament: „Agent de poliție Vrăbioiu Văsălică. Vă rog să scoateți ce aveți în urechea dreaptă”, îi ordonă el absolventului care își vede în continuare de scris. Agentul nu se lasă. Îi citește drepturile ce le are în calitate de suspect și face un pas înainte, în ideea de a-l zgâlțâi.

„Șefu’, să nu cumva să pui mâna pe mine dacă n-ai mandat, că dai de dracu.”, l-a amenințat absolventul. Și agentul, cu mintea lui odihnită, și-a zis în sinea sa: „Bă, ăsta nu-i prost, e chiar mai deștept decât mulți colegi de-ai mei” și nu s-a atins de el, pentru că niciun regulament, nicio lege nu-i dădea voie să se atingă de absolvent.

Poveste reală, undeva în Alba, la Câmpeni, dar e valabilă peste tot în țară. Tehnologia în era comunicării la distanță ne demonstrează încă o dată că avem o generație de copii deștepți, din care se vor ridica politicienii de mâine, dar și cei care sunt convinși că României i s-ar potrivi cel mai bine un președinte precum Călin Georgescu.

• Tweet
• Pin It