Gogu către mine, într-o dimineață la cafea: „Bă, nene (că așa îmi zice el mie), sincer, mie nu mi-a plăcut niciodată PDL-ul. Să nu-i fi văzut la față pe alde Boc și ai lui, că mi se făcea instant rău. Și asta, chiar înainte de a ajunge ei la putere. În schimb, mi-a plăcut Băsescu. Omu’ dracului, vorba olteanului. De gașcă, nu cu nasul pe sus că ăștia de acuma. Că i-o plăcut femeile, băutura și petrecerile ca la niciun alt președinte din câți am avut după ’90. Dar cel mai mult și mai mult îmi plăcea la el hăhăitul de cal scăpat la butoiul cu bere. Asta mă ungea la suflet”
L-am privit mirat, neștiind unde avea de gând să bată. „Și acum nu-ți mai place Băselu?” Mi-a răspuns, cu privirea dusă și cu un oftat prelung, să-i fi plâns de milă, nu alta: „Îmi place, nene, îmi place, că eu nu-s ca curvele să mă întorc peste noapte, numai că m-a secat la inimă când l-am auzit vorbind despre comasarea alegerilor: «Vă rog să mă credeți că, gândindu-mă la Emil Boc, Vasile Blaga, Gheorghe Falcă, se rupe sufletul în mine să-i văd comasați pe liste comune cu PSD. Asta e viața și politica. Să ai candidați comuni între PNL, în care este Boc, Blaga, Falcă și mulți alții, cu PSD mi se pare ireal». Și îl cred, pe Băselu, așa cum am făcut-o și când i-a plâns lui Stolojan pe umăr, de am fost convins că Stolo era cu un picior în groapă și cu copârșeu’ după ușă”. Mare om, mare hahaleră. Pardon, mare caracter, am vrut să zic.
Săracu Gogu. Pentru ce nu putea el să-și bea cafeaua în dimineața aia. Pentru Boc, Blaga și Falcă. Niciun liberal autentic între cei trei. Dar ce contează asta, lui îi este gândul tot la vremurile în care Băselu ne saluta cu „Să trăiți bine.” Și atunci, cum să fie de acord cu comasatele că vorba lui: „Cum dracu’ se face, bă, nene, că de douăzeci de ani, unde mă duc tot de Boc, Blaga, Flutur și Falcă dau, de parcă în țara asta nu se mai naște niciun deștept cu hăhăit de cal scăpat la butoiul cu bere”.