Hagi și teoria succesului: Trebuie să desenăm cu picioarele, cu degetele

Dacă Gică Hagi nu s-ar fi născut fotbalist, antrenor și selecționer, cu siguranță că și-ar fi meritat un loc în galeria înțelepților. A filosofilor, chiar, căci, trebuie să recunoaștem, ce scoate din gură regele nostru e pur și simplu rodul unei gândiri emblematice, demne de un Socrate, de un Platon sau de un Diogene.

Vorbele lui sunt atât de profunde și pline de subînțelesuri, încât e imposibil ca ele să fie percepute la reala lor valoare de suporterul de la peluză care, în afară de scandarea: „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor” nu are nimic în cap.

Bine, la fotbal merg și oameni deștepți, școliți, umblați prin ale străinătățuri, însă nici aceștia nu se dovedesc capabili să descifreze sensul tuturor exprimărilor regelui. De pildă, când vorbește despre cheia succesului celor „3 M-uri” în viață, deci, și în fotbal: Muncă, Mentalitate, Ambiție. Nu fiți cârcotași. Dacă Gică o înregistrat la OSIM Teoria celor „3 M-uri”, nu veniți voi acum să spuneți că Ambiție nu începe cu litera M, că nu ține. Că Gică nu e nici Nicușor, și nici Ilie Sărăcie, să-i întoarceți vorba. Să faceți mișto de el. El e Gică și atât. Așa că, mucles.

Sau, ultima teorie filosofică cu care Regele abordează Liga Națiunilor: „De ce credeți că e greu să joci fotbal? Păi întotdeauna gândim, începem de la cap, dar cel mai greu e că noi trebuie să desenăm cu picioarele, cu degetele. Practic de la cap pân’ la picioare trebuie să fii top din punct de vedere tehnic, tactic, mental, fizic. Altfel, încep să vină minusurile. Că eu așa gândesc, prima oară e mentalul, apoi tehnica ta, mă uit unde mă uit cum te bagi în tactică, după aia e partea fizică a ta pe care putem să o antrenăm, să avem grijă de ea, după care vine fluxul invers. Dar, dacă fizic nu stai bine, cade tactica, câte unul, câte unul, așa, cade și te duci cu autobaza în spate. După aceea cade tehnica ta, când ajungi cu o secundă mai târziu, și ultimul cine cade? Cine e primul în această ecuație, cade: capul. Și când cade capul echipa nu mai e echipă. De aceea, toate cele patru aspecte trebuie să fie top. De aceea e foarte greu pentru că noi desenăm și scriem cu picioarele. Aici e dificultatea și frumusețea fotbalului până la urmă.”

Îți mulțumim, Gică. Ce propui tu la echipa națională nu e fotbalul ce se joacă astăzi. E artă. Poezie (Blaga și Dan Barbilian sunt mici copii pe lângă matale). Filosofie în stare pură. Să-ți dea Dumnezeu sănătate și să nu te lași până nu vei câștiga tot ce se poate. Că așa ne-ai promis, Gică: „Strategia e să încercăm să fim cei mai buni. Încă nu suntem, dar putem deveni. Trebuie să câștigăm Liga Națiunilor.”

Ptiu, să nu te deochi, Gică!

• Tweet
• Pin It