Greu cu ruperea de trecutul apropiat

Plec în cele ce urmează de la primirea pe fb a unor postări ce mi se par că ori dau la picioare logicii, ori sunt pervers neadevărate, ori tot pervers râcâie naturelul simțitor al patriotului naționale.

Încep cu o postare ce ne spune că pe vremuri, fabricile și ogoarele patriei erau ale noastre. Da, economic vorbind, era acel fond de participare al salariaților la activele intreprinderilor. Acum, sugerează postarea, noi nu mai avem nimic al nostru. Au prăduit totul străinii. Tot ce s-a construit cu sudoare și sacrificii, inclusiv Bumbești-Livezeni, inclusiv Canalul Dunăre-Marea Neagră etc. nu mai sunt ale noastre. Și acum vine perversitatea. Postarea nu continuă cu ceva de genul „și ce bine trăiam!”. Pentru că, cele scrise ar fi fost automat desființate de cititori. Lasă însă impresia că așa ar fi fost. Oricum, eram proprietari, nu slugi. Ei, dar cu toate că erau ale poporului, poporul nu beneficia de profitul acestei industrii. Cum s-ar spune, poporul tot prost și sărac era. A nu se înțelege că aș afirma că odată cu schimbarea proprietarului, poporul a devenit îndestulat. O spun statisticile cu privire la nivelul de trai comparativ cu Occidentul, nu eu. Așadar, cred că amintita postare are doar rolul de a băga bățul prin mușuroi.

O altă postare face analogie, stupidă după mine, între câinele căruia în democrație i s-a lungit lanțul cu un metru dar are dreptul să latre, cu situația cetățeanului român. O mizerie, de-a dreptul. Insinuosul „lătrat” este de fapt un drept universal ce a fost băgat adânc în beciurile securității comuniste. Dreptul la liberă exprimare. Consfințit și de Constituția României. Câți din nostalgicii acelor vremuri au avut dreptul dar și curajul de a „lătra” sub geamurile Consiliului Local, Județean etc., ale marelui partid, în general? Scriam mai sus de nivelul de trai al românilor comparativ cu cel al occidentalilor. Da, este categoric mai scăzut. Dar, comparativ cu nivelul de trai al românilor de acum trei decenii este categoric mai ridicat. Și revin la lanțul câinelui. Numai un chior nu observă că s-a lungit cu toți kilometrii ce-i poți străbate în lumea asta. Și nu numai ca turist. Nu, vrei un trai mai bun, poți munci aproape în orice țară de pe Mapamond. Ai ocazia să arăți că ești român deștept și să te căpătuiești. Dacă nici pe-acolo nu-ți iese cu îmbogățirea, ce vină o avea democrația din România?

Citesc o statistică a naționalităților studenților din Olanda. Peste șase mii sunt români! Înseamnă că deja românul mediu își poate trimite copiii la studii în străinătate. Să nu săriți să spuneți că doar corupții își permit. Ăia vizează SUA, Marea Britanie, Franța, țări cu universități de top și foarte scumpe. Ca o paranteză, pe străduța unde am crescut la Caransebeș cunosc patru copii ce au fost sau sunt studenți în străinătate. Și vă asigur că nu au părinți nababi. Pentru că a fost ieri Ziua Unirii, puțini au spus, și mai puțini au scris că actul de la 1859 a fost în procent foarte mare pus la cale și înfăptuit de tinerii ce studiaseră la acea vreme la universități vestite din Occident. Ce pot să mai spun? Am dat doar două exemple dar ele sunt nenumărate. Citiți ce vi se oferă de două, trei ori și mai ales, gândiți cu mintea voastră conținutul enunțurilor.