Gogu, roșiile negre și cartofii mov!

Mă întâlnesc cu Gogu în piață. În piața aia de la Reșița Nord, tristă și pustie la ora aia a dimineții, ținând în plasa de 1 leu și 15 bani două legături de dragavei. Mare lucru nu prea avea ce cumpăra, deși era într-o marți, zi de băgat marfă la tarabe. Îl trimisese nevastă-sa după trufandale.

În piață, nici vorbă de așa ceva. Doar butoaie cu varză murată, gogonele și castraveți, mere mari, frumoase, aduse de la unguri și polonezi, portocale, clementine, de la greci și italieni, struguri de la moldoveanul ăla de lângă Chișinău, care în loc de apă la chiuvetă distribuie localnicilor vin. Într-un colț, mărar și pătrunjel din producția autohtonă, dar alea nu intră în categoria trufandalelor.

– Vezi, nene, de ce mă apucă dorul de nea Pătru Daea? Pe vremea lui, la ora asta găseai de toate în piață. Nu știu cum făcea, cum nu făcea, dar găseai și roșii, și castraveți crescuți în solariile mioritice.

– Hai, bă, Gogule, nu mai exagera atât, că și atunci era ca și acum…
– Bă, măcar ăla era adevărat patriot. Nu știi cum ne spunea el și se ruga de noi să mâncăm roșia din grădina țăranului de la Coțofeni, sau de unde o fi el, că-i mai dulce și mai gustoasă decât astea aduse de la mama dracului?

– A zis. Și ce-i cu asta? Cine te oprește, Gogule, să mănânci roșia de care vorbea nen-tu Pătru?

Gogu, enervat:
– Care roșie, nene? Aia pe care țăranii noștri o injectează cu soluție adusă de la bulgari să pară mai roșie la culoare și să reziste două, trei săptămâni? De asta vorbești? Bă, pe vremea lu’ nea Pătru, roșia era roșie și oaia era oaie. La el nu exista rabat de la calitate, era drept și corect cu tot ce vrei tu. Bine, avea el ce avea cu pelicanii, dar să nu uităm că și ăștia sunt dați dracului, de mănâncă ca sparții.

Am încercat să-l îmbunez, dar mi-a fost imposibil. El avea ce avea cu ministrul cel nou, Florin Barbu, care i-a luat locul lu’ nea Pătru Daea.

– O fi el de-al nostru, de la PSD, dar nu-i ajunge nici deștu’ mic a lu’ taica Pătru. Îi lasă pe toți să-și facă de cap. Mai ales acum, când începe campania electorală. Că pe vremea lui roșia era roșie la culoare, nu neagră cum a ajuns acuma, scroafele erau scroafe și nu ca astăzi, cu râtul pe sus de nu mai vreau să fete și noi înfiem sute de mii de purcei de la ucraineni și mai știu eu de pe unde.

N-am mai apucat să-i răspund cum stă treaba cu importul ăsta de suine. A plecat fluturând plasa de 1 leu și 15 bani cu alea două legături de dragavei.

– Mă duc pe bulevard, că azi bagă ăștia cartofi mov. 28 de lei kilu, la promoție. Iau și eu două, trei sute de grame. De curiozitate, nu de alta.

• Tweet
• Pin It