Gelu, Glad și Menumorut și OMV-ul austriac

În ziua în care Kaizerul austriac a zis „Halt!” intrării noastre în Schengen, milioane de pensionari din toată țara s-au năpustit asupra bancomatelor Raiffeisen Bank și BCR, cu aceeași nerăbdare pe care tot ei o trăiesc la promoțiile de oale și tigăi. În mai puțin de o oră, toate serverele și circuitele băncilor înspre și dinspre sediile din Viena s-au blocat, nu înainte ca bancomatele să fie golite până la ultima bancnotă. Bieții oameni, dăduseră urechea la primul mesaj al lui Werner către țară, crezând că în felul ăla vor boicota afacerile austriece deschise pe plaiuri mioritice. Zeci de politicieni și șefi de administrație și-au descheiat căputul și chimeșa și s-au bătut cu cărămida în piept în direct la televizor. Ce mai, Festivalul Național „Cântarea României”, secțiunea montaje literar-artistice.

Uitându-mă cum românii nu se mai opreau din scos bani din bancomate, mi-am zis în sinea mea: „No mă, așe trebuie să avem ca să fim respectați în UE, PE, CE: un singur țel, o singură voință.”. Dar eram și curios la ce avea să urmeze, pentru că era un moment istoric pentru țară și popor: „no, să vă văd acuma, Fritzilor, ce-o să faceți, că vă lăsăm în curul gol. Că ne luăm înapoi suveranitatea, pădurile și sondele și le vom așeza la locul lor, astupând gaura din tricolor”. În prostia noastră, ne și frecam mâinile de fericire că băncile vor da faliment, la fel ca și OMV-ul ori tăietorii ăia de păduri lăsate moștenire de Gelu, Glad și Menumorut. Cu riscul de a ne fi trimis acasă femeile care șterg la cur moșii și babele lor, păream mai hotărâți ca niciodată în istorie să fim uniți în cuget și în simțiri.

Pe dracu! Chestiile astea apar doar în cântecele noastre patriotice auzite la zile de sărbătoare, căci în realitate n-a fost decât un fâs. Un mare fâs (nici primul și nici ultimul de acum încolo) care a durat trei, hai patru zile. În afară de o mână de oameni de afaceri și de câteva discursuri politicianiste ieftine, nimeni nu și-a mutat cardul de la bancomatul de Raiffeisen și BCR la alte bănci, cum de altfel și șoferii au rămas fideli mirosului de carburant de la pompa OMV Petrom. La o lună și zece zile de la „tragedia” cu pricina, ne-am revenit și suntem iarăși noi, cei dintotdeauna. Nimeni nu mai îndeamnă pe nimeni să facă și să dreagă în privința Austriei, semn al normalității ancestrale. Lecția primită zestre de la moșii și strămoșii noștri, intitulată pompos: „Nu te poți pișa contra vântului” continuă să fie predată în cele mai mici detalii.

• Tweet
• Pin It