Cum mergi în amonte pe Cheile Carașului de la Prolas, poți căuta peștera Țolosu ore întregi, aproape suficient cât să ai impresia că nu poate fi găsită. Tocmai pentru că pe acolo mai puțin umblă piciorul omului, farmecul natural al peșterii a dăinuit peste ani.
Peștera Țolosu este o grotă minunată din Cheile Carașului la care foarte multă lume încearcă să ajungă, dar doar cei care trebuie o găsesc. Tocmai de aceea, împrejurimile peșterii și grota inclusiv sunt scufundate în sălbăticie, natura se află încă în elementul ei.
Mergând în amonte pe Caraș, ai parte de o primă păcăleală când întâlnești o fisură în stâncă, înaltă de 30 de metri și care îți dă impresia că este intrarea în peșteră, însă crăpătura nu ascunde Peștera Țolosu, poate să ascundă o altă peșteră încă neexploatată. Călătoria ajunge la niște căldări, unde ai impresia că expediția s-a încheiat, însă abia după primele două vei vedea, camuflată în peisajul sălbatic, intrarea în peștera mult căutată. „La un moment dat, vei vedea în stânga, mergând în amonte, ca o deschidere în stâncă. Dacă mergi să vezi ce e acolo, vei găsi niște căldări pline cu apă, în care găsești echilibrul ecologic la el acasă, broaște, mormoloci, șerpi și toate vietățile care își desfășoară viața lor normală, netulburată de intervenția omului”, povestește unul dintre drumeții familiarizați cu întreaga zonă.
Urmează un perete de zid. Pe acesta trebuie să-l escaladezi, ca să îți atingi obiectivul. Urcarea este una dificilă, aproape cățărare, dar se poate și fără cordelină și echipament specializat, doar cu foarte multă atenție. După ce cucerești zidul, ajungi la deschiderea peșterii, intrare care cobora cândva într-un alt cazan de apă. Astăzi apa s-a retras, în special pe timp de vară, iar căldarea a fost umplută cu nisip și pietriș.
„Am constatat o curățenie desăvârșită în zonă, dovadă că cei care ajung acolo chiar iubesc natura și o respectă. Asta înseamnă că într-adevăr mai bine ar fi să nu se știe despre acele locuri minunate și să ajungă în ele doar oamenii care chiar își doresc să le vadă, decât oamenii care își bat joc de natură prin concepția, educația sau felul lor de a fi, lăsând urme ale civilizației în locuri în care natura este pură și nealterată”, mai adaugă același iubitor și ocrotitor al naturii.
[slickr-flickr search=”sets” set=”72157635089816777″]
Interiorul peșterii te lasă cu gura căscată. După urcușul pe stânci, plimbarea prin grotă este una „domnească”, în picioare, fără echipamente speciale specifice, o vizită în care formațiuni calcaroase spectaculoase te îmbrățișează de peste tot. În Peștera Țolosu pășești pe un „covor” cu aspect de leopard ca într-un templu al regnului animal, unde formațiuni de stalactite, stalagmite și coloane ornează pereții peșterii. „Dacă te lași pătruns de spiritul trăirii acestor sentimente, ai impresia că te-ai desprins de această lume materială. Este o trăire extraordinară pentru cei care pot să o perceapă, dar celor interesaţi de o simplă plimbare le recomandăm să se plimbe pe bulevard”, completează drumețul. Formațiuni deosebite dau impresia că păzesc peștera, cum este prezența unei bătrâne care demonstrează că spiritul grotei încă dăinuie.