Fuse şi se duse

Azi-noapte, la ora zero, s-a încheiat campania electorală pentru alegerile de mâine. Ce concluzie generală se poate trage. Aspiranţii la un loc în Parlament, surprinzător, aproape nu s-au văzut. Campania a fost, pur şi simplu, blocată de Basescu Traian, care nu a înţeles un lucru elementar. Asumându-şi rolul de locomotivă a ARD-ului, n-a făcut altceva decât să-şi îngroape supuşii. Elocventă în acest sens este declaraţia lui Cezar Preda, de la ARD. De câte ori îmi luam programele şi plecam pe la televiziuni să le prezint electoratului, pe sticlă apărea Băsescu. Se comenta ce spunea, eram întrebat şi eu ce părere am şi se încheia emisiunea. Cu programele la subsuoară plecam aşa cum venisem. Comic, dacă n-ar fi tragic, pentru candidaţii ARD. Războiul declarat de Băsescu lui Ponta şi Antonescu a fost total. Nimic nu a mai contat în această campanie, care a ocupat, practic, întregul fenomen, trecând în derizoriu orice tentativă a competitorilor să se impună în faţa electoratului. De-a rândul, nu numai într-o parte sau alta. Vagi picanterii (prezervativul electoral), câte o mită electorală disimulată sub formă de chefuri cu grupuri de electori pe la câte un restaurant, nunţi plătite pe şest, mere electorale sau ciorapi plasă cu sloganul pervers al candidatului, alte sloganuri, mai mult sau mai puţin haioase, după imaginaţia autorului. Nimic spectaculos, o lentoare peste tot, care poate fi însă periculoasă pentru USL. De ce să ne mai zbatem, oricum câştigăm. ARD-ul, în aceeaşi băltire, datorată însă şi liderilor săi, compromişi sau necunoscuţi, dar în sens invers. Oricum pierdem, cine să ne mai creadă? Ne-au băgat în rahat Băsescu, Boc şi Pomădatu. Să facă Băsescu Traian campanie şi cum o vrea Dumnezeu. Dacă faci referire doar

la campania candidaţilor, poţi spune, fără a greşi, că o astfel de atmosferă moartă nu a mai fost la noi niciodată, la niciuna din alegerile după 1990. Ne-am distrat însă cu Băsescu Traian. Şi mai ales de modul în care s-a străduit să demonstreze că instituţiile funcţionează. Evident, instituţiile lui. ANI şi-a făcut datoria şi a aruncat pe piaţă tot felul de uselişti incompatibili. Guvernul a fost în permanenţă tocat, parchetele s-au mişcat, găsind la iuţeală probe noi (vezi cazul Cioacă), percheziţiile au curs ca pe bandă rulantă, ca şi arestările, parlamentarii au fost cercetaţi bob cu bob şi s-au scos la iveală infracţiuni vechi, chiar de câte patru-cinci ani, unii au fost obligaţi să-şi dea demisia cu doar câteva zile înainte de încheierea mandatului, Justiţia n-a mai stat pe gânduri şi şi-a golit sertarele de dosare. A fost de-a dreptul o întrecere socialistă, de care ar fi fost mândru şi Ceauşescu. Sunt însă cât se poate de sigur că, după alegeri, va urma iarăşi somn de voie, pentru că nu va mai exista nicio miză. Până atunci, mai e de trecut un hop. Votul de mâine. Să fie într-un ceas bun!

• Tweet
• Pin It