Funcţionarii cu crampoane?

De ieri, Gigi Becali nu mai este deputat în Parlamentul României. După ce s-a citit sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deputaţii au declarat vacantarea demnităţii lui Becali şi, conform legii, în decurs de trei luni trebuie să se desfăşoare alegeri în colegiul în care Becali a fost ales deputat. Tot ieri, echipa Steaua Bucureşti, echipa lui Gigi Becali, care a câştigat al 24-lea titlu de campioană, a sărbătorit alături de zeci de mii de susţinători această performanţă, ocazie cu care s-a putut afla percepţia microbiştilor faţă de condamnarea cu închisoarea: Părerea generală este că Becali a fost „băgat degeaba”. Ajuns aici, am şi eu o nelămurire. Condamnarea i-a venit de la dosarul schimbului de terenuri cu MAPN-ul. Acest schimb, aflu zilele trecute, a fost făcut cu aprobarea CSAT-ului. Adică, în poveste a fost chiar Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, care a vizat pozitiv afacerea comercială. CSAT-ul, din câte ştiu, are drept preşedinte preşedintele României, iar hotărârile Consiliului Suprem se iau în unanimitate de voturi. Deci, ştia preşedintele ţării, iar membrii Consiliului, în integralitatea lor, au fost de acord. Aşa că nu pricepem de ce a fost găsit vinovat Becali. Să-mi explice cineva, dacă e în stare. Cu atât mai mult, cu cât hotărârile CSAT-ului au putere de lege. Asta într-o logică simplă. Să intri la puşcărie pentru că respecţi legea e peste puterea mea de înţelegere. Pe 4 iunie se mai dă o sentinţă care îl priveşte pe Becali. În Dosarul Valiza. Ştiţi speţa. Becali a încercat să premieze echipa U Cluj, să joace corect în meciul cu CFR Cluj, cu suma de 1,7 milioane de euro. Banii, interceptaţi şi confiscaţi. Afacerea fiind compromisă. Şi-atunci, premierea a fost modificată în dare de mită, ceea ce i-a adus lui Becali un dosar penal, a cărui finalitate, cum v-am spus, urmează să aibă loc în 4 iunie. Încerc acum să pătrund în logica anchetatorilor. Darea de mită este în legătură cu activitatea unor funcţionari publici. Aceea de a face, a nu face sau a se abţine de la îndeplinirea unor obligaţii de serviciu în beneficiul mituitorului. În cazul nostru, cine să fie funcţionarul public? Fotbaliştii de la U Cluj? Maseurul echipei? Bucătarul? Te pomeneşti! Fiind angajaţi şi plătiţi de la Consiliul Local Cluj, devin funcţionari publici? Şi-atunci e clar că avem toate ingredientele mitei. Să te cruceşti, nu alta! Dar nu ne crucim. Constatăm doar.